Soarta, soarta ...

vineri, 25 aprilie 2014 · Posted in

Uneori traim cu impresia ca suntem invincibili sau ca totul este bine si nimic din ce e urat si rau in viata asta nu ne poate ajunge sau mai rau, rani. Nu e deloc asa. Ne rugam sa fim bine, speram ca o sa fim bine si fugim de tot ce ne deranjeaza auzul sau privirea. Asa sunt eu! Sunt constienta ca sunt lucruri oribile pe aceasta lume dar incerc sa ma ascund de ele, sa le evit ... nu vreau sa le vad, sa le simt si nici sa sufar cu gandul la neputinta. Nu ascult stiri pentru ca ma sperii, nu vreau sa vad copii sau batrani bolnavi pentru ca ma intristez iar gandul meu si o bucatica din suflet raman la cei pe care ii stiu in suferinta. Sufar pentru ca nu-i pot ajuta, sufar ca nu pot face nimic sa le alin durerea dar nu uit niciodata sa le zambesc, desi poate in interiorul meu este un dezastru de nedescris.

Atunci cand am putut am ajutat, am incercat sa fiu alaturi de cel ce a avut nevoie de mine dar atunci cand tu ai nevoie de cineva alaturi de tine ... ce faci? Ce faci atunci cand tu esti cel ce are nevoie de un zambet, de o vorba buna si nu de certuri, dureri de cap si nesiguranta? Mereu am trait cu gandul ca undeva acolo mereu totul va fi pe linia de plutire, nici foarte bine dar nici rau. Se pare ca m-am inselat si am ajuns si eu prinsa in acest joc cu marionete condus de ironica soarta. Am momente in care ma intreb daca am gresit undeva, sau poate ca Dumnezeu nu ma mai aude, poate trebuie sa schimb ceva si nu stiu ce. Cand loviturile vin una dupa alta simti cum esti pus la pamant si oricat ai incerca sa te ridici vine cineva si te doboara din nou. Vrei sa zambesti, sa pari puternic si totusi dimineata te trezesti cu aceleasi ganduri si probleme. Inchizi ochii si speri sa visezi la ceva frumos, dormi agitat, ingandurat si in zori o iei de la capat.

Mereu incerc sa ma alin cu gandul ca pe lumea asta sunt oameni mult mai necajiti din diferite motive, oameni ce sufera in permanenta si totusi nu o arata, oameni pe fata carora se strang ridurile suferintei si ii marcheaza si nu ar fi corect fata de ei sa spun ca eu am probleme. Ma simt groaznic fata de ei si in acelasi timp ma simt groaznic fata de mine, as vrea sa fiu mai puternica de atat, sa fiu indiferenta poate si sa privesc in urma fara regret si in viitor cu inima deschisa. Desi ne dorim sa fim mereu acolo pentru cei de langa noi, cumva .. candva ... in inima noastra incepe sa se instaleze teama, frica de ce ar putea fi si gandul la ce am putea face. Ma mai gandeam ca toate sunt incercari .. la urma urmei totul este scris si ce ne e dat sa traim cu siguranta vom trai, dar oare ce putem face noi in privinta asta pentru a simti ca nu ne fuge pamantul de sub picioare?

6 Responses to “Soarta, soarta ...”

  1. parca imi citesc propriile ganduri...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate suferinta ne ataca pe toti, indiferent de varsta, de statut, de nevoi ...Imi pare bine ca ma intelegi dar in acelasi timp prin ceea ce ai spus realizez ca nici tu nu ai fost ferita de probleme iar pentru asta imi pare rau :)

      Ștergere
  2. Gandul tau pe foaie este trist si ma intristeaza si pe mine, poate pentru ca seamana atat de bine cu gandul meu...
    Nu pot spune ca nu am avut oameni alaturi cand mi-a fost greu, ar fi o minciuna. Dureros este ca rar au fost cei la care m-as fi asteptat sa fie, cei despre care credeam ca imi sunt cu adevarat prieteni si ca imi vor arata asta la necaz. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De obicei cam asa este :D .. cei de la care te astepti nu fac nimic, pe cand cei de la care nu te astepti te surprind in cele mai diferite moduri! Macar asa stim la ce sa ne asteptam data viitoare.

      Ștergere
  3. Eu incerc sa le maschez si am ajuns la concluzia ca desi eu incerc sa fiu acolo pentru cine are nevoie de mine...langa mine nu e nimeni cu adevarat cand am nevoie...asa ca ma inchid in mine si cand sunt cu cineva incerc sa par ok si ma ascund in spatele unor zambete fortate aparute in urma unor glume ironice extrem de slabe

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai tocmai de asta eu am exersat in timp si reusesc sa par cea mai vesela persoana chiar si in cele mai cumplite momente ale mele! Si culmea, glumele mele sunt mai bune atunci! :))))))

      Ștergere

Un produs Blogger.

Se încarcă...