Cu şi despre pesimişti!

joi, 17 aprilie 2014 · Posted in

Aşa cum obişnuia să zică şi Francois Truffaut, şi anume: "Pesimistul este un optimist cu experienţă!" ... cam aşa zic şi eu, sau mai exact cam aşa simt şi eu. Nu sunt genul de personaj pesimist ce îşi arată sentimentele în mod fizic, nu plâng, nu mă plâng şi cu siguranţă nu îmi crestez sau scurtez venele. Pesimismul meu este mai special, are ceva diferit, mă reprezintă 100% şi pot explica şi de ce. În primul rând, ador (la propriu vorbind) să le ridic altora moralul, să le prezint lumea aşa cum nu este, să le ofer o perspectivă roz sau cât mai colorată, să le explic că atât timp cât nu se eliberează de tot ce este negativ în interiorul lor, nu vor reuşi niciodată să treacă peste ceva mai puţin bun, urât sau de-a dreptul obositor! Curios, având în vedere că eu nu privesc niciodată lucrurile aşa, nu?

O altă parte a pesimismului meu special, este cea în care ştiu să mă bucur de aproape orice, ştiu să mă amuz atunci când este cazul şi în acelaşi timp ştiu să mă trezesc mereu la final cu gândul „E prea frumos să fie adevărat! A fost şi s-a terminat!”. Unii spun că nu este pesimism, alţii spun că nu am ce face, alţii mă privesc ciudat şi îmi analizează tăcuţi dintr-un colţ, profilul psihologic. Dacă stau mai bine să mă gândesc, nu cred că este chiar atât de ciudat, dar asta o spun tot eu, după criteriile mele de alegere a definiţiei cuvântului „ciudat”, care cu siguranţă nu coincide cu definiţia oferită de DEX.

În principiu sunt o persoană veselă (ironic!), îmi place să ies şi să mă distrez (ironic!), îmi plac persoanele inteligente şi amuzante ce îmi animă ziua cu o glumă bună, şi cu toate astea, ziua mea se incheie în acelaşi mod: „Nu există!” (ironic!²). Am momente în care simt că mă pot descătuşa din acest „loop” infinit infernal, şi simt că pot spune şi eu la final de zi: „Da, totul se îndreaptă spre mai bine!”, dar nu este deloc aşa. Se pare că omul cât trăieşte învaţă şi moare tot prost, cam aşa mă simt şi eu uneori când mă gândesc la unele lucruri, la altele, la tot.

Am fost acuzată de nenumărate ori şi de către diferite persoane, că despic firul în patru şi văd partea negativă din el. Eu cred că se numeşte analiză, nu pe text, pe viaţă! Îmi place să iau în considerare mai multe variante, să le analizez bine şi apoi să dau cu bâta în baltă! :))) ... glumesc! De obicei îmi place să mă axez pe cea mai avantajoasă dintre toate şi să o aplic, dar chiar şi aşa gândurile mele şi eu-l meu pesimist se zbat în interior şi ţipă că vor afară! Cred că cel mai frumos compliment pe care l-am primit odată de la cineva „special” în felul lui, a sunat aşa: „Dai dovadă de cel mai mare optimism în pesimismul tău, şi mi se pare ceva frumos, diferit şi provocator!” ... iniţial am luat şi asta ca pe o glumă, dar mai apoi am observat că avea dreptate într-un fel, un fel de fel cu fel! Cred că de asta mă şi gândesc la pesimismul meu ca la unul special, modelat oarecum de ceea ce văd şi trăiesc, şi de ceea ce aş vrea să văd şi să trăiesc! Dificil, ştiu, mi s-a mai zis! Dacă tot am început cu una din vorbele mele preferate, aş vrea să vă rog să îmi daţi voie să închei în acelaşi mod: „Pesimistul este omul care apreciază doar ceea ce nu există!” (treaba cu voia era doar din politeţe, ştiţi, nu? :D). O zi frumoasă şi plină de gânduri pozitive!

6 Responses to “Cu şi despre pesimişti!”

  1. Mă bucur că te-am regăsit! :)
    Nu o să comentez la acest articol, e mult prea profund pentru această, a mea, dimineaţă! ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. citind ce ai scris am avut impresia ca despre mine este vorba :)))
    suntem asa cum suntem, asta e greu de schimbat...
    prietenii mei ma iubesc si au incredere intotdeauna in sfaturile mele, imi spun mereu ca sustinerea mea ii face sa depaseasca momente dificile si imi mai spun ca ar vrea sa fie ca mine, le zic, mai bine nu :)
    doar ca pentru mine nu pot face ceea ce fac pentru ei...

    ti-am spus si la mine pe blog, ma bucur mult ca ai revenit :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ma intelege si pe mine cineva! :))))

      Si eu ma bucur ca m-am intors, multumesc pentru vizita! :*

      Ștergere
  3. Pe alocuri(cred ca 80% sau mai mult) ma regasesc si incepeam sa ma gandesc daca nu cumva vorbesti ironic despre tine cand defapt e vorba de mine :)) stii fazele alea cand vrei sa-i spui unui prieten ca e idiot, dar nu in fata si ii spui pe ocolite si vorbesti despre asta la modul general "Ce idioti sunt aia" sau despre tine "ce idiot sunt" ...dar m-am linistit pentru ca stiu ca nu este vorba despre mine..nu?:))
    Ohh si exemplul ala cu "idiot" nu are nicio legatura cu tema articolului :))
    Si sa stii ca de multe ori e bine sa fii si pesimist...mai ales cum ai descris tu mai sus :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu este... doar daca te simti! :)))))) Zdwubi! :*

      Ștergere

Un produs Blogger.

Se încarcă...