Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Andrei

vineri, 30 noiembrie 2012 · Posted in

Această sărbătoare împreună cu tradiţiile ce o însoţesc, datează încă de pe vremea geto-dacilor, pe atunci sărbătorindu-se Sântandrei considerat o mare divinitate, dar care cu timpul a fost înlocuită cu ziua Sfântului Andrei. Până în jurul secolului trecut, această zi era cunoscută ca o sărbătoare pentru tineri, aceştia pregătindu-se prin aranjarea încăperii în care avea să aibă loc petrecerea. Se folosea usturoiul pentru a se unge geamurile şi uşile încăperii pentru a-i feri de strigoi. Strigoii făceau parte din ambele tabere, atât strigoii vii (persoanele considerate anormale din punct de vedere fizic) care îşi părăseau corpul în neştire, cât şi strigoii morţi care se ridicau din sicrie şi bântuiau prin cimitir şi prin sat pentru a aduce chin şi suferinţă oamenilor şi animalelor şi pentru a strica recoltele. 

Spiritele odată ieşite din corp se transformau în animale, însă niciodată nu luau forma animalelor sfinte. În acest timp tinerii se distrau la aşa numita sărbătoare a usturoiului toată noaptea, iar dimineaţa pe lumină îl scoteau afară, făceau horă, dansau usturoiul şi îl împărţeau la participanţi, păstrându-l ca pe ceva sfânt, folosit de-a lungul anului drept leac pentru vindecarea bolilor, farmecelor şi descântecelor. 

Tot de Sfântul Andrei se afla ursita, mai exact, fetele nemăritate prepara o turtă numită şi "Turta lui Andrei" - făcută din faină de grâu şi foarte sărată, coaptă pe plită, pe care o mâncau înainte de culcare, iar cel ce-i apărea în vis să îi potolească setea, era ursitul ce avea să o ceară în căsătorie de-a lungul anului. La fel se proceda şi cu usturoiul de la petrecere, învelit fiind într-o cocoloasă de aluat, în funcţie de cum încolţea se prevesteau nunţile. 

Tradiţiile în ceea ce priveşte nunta erau cu mult diversificate, având loc astfel de ritualuri nu numai în somn sau în casă, ci şi afară la coteţul porcilor, la fântână, lângă gardul şi poarta gospodăriei, etc. 

Tot tradiţia mai zice că în noaptea Sfântului Andrei, acesta iese şi hrăneşte lupii pentru iarna ce vine. La ţară, gospodarii, în Ziua de Sfântul Andrei nu fac treaba, nu se matură, nu se dă gunoiul afară, nu se rânesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut. Dacă gospodarii casei nu muncesc, haita de lupi nu se poate apropia. Mai este ştiut şi faptul că oamenii obişnuiau să pună la animale cruci din ceară, dar numai la masculi (tauri, berbeci, vitei, etc.) pe cornul drept. Se mai spune şi că în seara de Sfântul Andrei toate animalele vorbesc iar cel care le aude moare.

Postare programată! O zi frumoasă şi "La mulţi ani!" celor ce sărbătoresc astăzi!

7 Responses to “Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Andrei”

  1. Eu mai stiam si de graul care trebuie sa'l semeni si daca creste mare si sanatos e de bine daca nu... :)) si ca sa sperii strigoii pe langa usturoi mai faceai si o masca urata si infricosatoare care sa'i sperie. Cel putin "traditiile" astea 2 le'am aplicat si eu impreuna cu fratele meu cand eram mici :))

    RăspundețiȘtergere
  2. toate traditiile au si o baza reala,cu siguranta....
    mi-a placut articolul tau mult...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cate traditii si obiceiuri! Nu aveam habar de ele...
    Am o nelamurire in ceea ce priveste nunta...pentru ca e post...
    La multi ani celor cu numele Andrei si numele derivate! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Și eu care tocmai am scris pe o postare că nu-ți pot vedea blogul!
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  5. Interesante tradiții și obiceiuri!
    S-a rezolvat! ;)
    Să ai o seară frumoasă, Ioana!

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu nu cred în povestea asta cu Sf. Andrei.
    Dar avem un folclor interesant asta e drept! :)
    O seară frumoasă! :)

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.