Trăind într-o societate modernă, ştiind ce
înseamnă moda în timpul nostru, în momentul în care vezi frânturi din istorie
şi intri în contact cu "vechiul" ce odată era în vogă, rămâi plăcut
surprins şi simţi cum în interiorul tău ia naştere o "sete" de
cunoaştere (sau cel puţin asta mi se întâmplă mie). Te uiţi în jurul tău şi
vezi cum lumea evoluează. De exemplu, hainele de-a lungul timpului. Ce evoluţie
surprinzătoare! Ştiţi filmele cu tema istorică, filme din perioada burgheză?
Filmele ce îşi desfăşoară acţiunea undeva în a-2-a jumătate a secolului XIX, în
jurul anilor 1850 când în domeniul modei are loc un "boom" ce
marchează istoria. Când te uiţi la tv totul pare ca din vis, ireal, o poveste
frumos construită pe scheletul unei imaginaţii bogate. Nu! Totul este real,
totul a existat la timpul său şi a lăsat urme.
Dacă eşti atent la micile detalii vei rămâne uimit cât de mult însemnau hainele
pe vremea aia. Multe din hainele purtate erau cusute manual şi nu vorbim de un
metru de material ci de cantităţi impresionanate şi asta doar pentru o singură
rochie. Cu cât era rochia mai mare cu atât averea era mai mare. Femeile erau
considerate "vitrine" ale puterii soţului. Cum nu era de ajuns şi în
vremea respectivă se punea mult accentul pe onoarea domnişoarelor, pe sub
rochia incredibil de grea se purta şi lenjeria de corp (formată din cămaşa,
corset şi pantalonii lungi cu dantelă). Materialele folosite poate nu erau din
cele mai normale dar sigur făceau parte din categoria materialelor naturale. Se
folosea o gamă largă de jupoane iar materialele ce dominau erau părul de cal şi
trestia de zahăr. Cele mai multe garnituri au fost aplicate în zonele cele mai
importante, decolteul bogat în ţesături fine şi dantelă se întindea până la
umeri, rochia la mijloc se subţia (aici intervenind corsetul pentru a ajuta
talia) şi apoi iar se lărgea spre tiv. Odată cu trecerea anilor au avut loc
anumite schimbări, deloc majore, lărgirea mânecilor şi adăugarea de jupoane. În
anii 1870 - 1880 a apărut şi rochia cu turnură (acele rochii cu coadă de păun),
rochie special confecţionată pentru recepţii. Din anul 1890 s-a observat o
schimbare la nivelul jupoanelor, rochiile deveneau puţin mai scurte, se punea
accentul pe scoaterea crinolinei, însă nu s-a renunţat la corset. Deşi rochiile
începeau să devină mai scurte, intimitatea şi misterul femeii rămânea intact,
folosindu-se piese vestimentare special confecţionate pentru a acoperi pielea.
Erau la modă pălăriile cât mai mari, penele reprezentau un accesoriu de
neînlăturat iar ca încălţăminte dominau botinele cu şnur.
La bărbaţi domeniul vestimentar a avut şi el de suferit. La început se purtau
hainele "ţepene" cu mâneci şi pantaloni cilindrici unde domina mereu
negrul. Un alt element indispensabil la acea vreme era jobenul. După câţiva
ani, pentru bărbaţi cel mai important element vestimentar devine fracul, acesta
completând imaginea alături de vesta albă, cravată, mănuşi şi jachetă.
Pantalonii aveau formă de burlan şi se evita călcarea acestora la dungă.
