Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Prooroc Ilie

vineri, 20 iulie 2012 · Posted in

          Sant-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar la data 20 iulie, considerată a fi mijlocul sezonului pastoral. Sant-Ilie, ca şi Sant-George şi Samedru, este o divinitate populară care a preluat numele şi data celebrării de la un sfânt creştin - Sfântul Prooroc Ilie. În Panteonul românesc Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui şi a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă şi cu Gebeleizis din mitologia geto-daca. Ca divinitate solară şi meteorologică, Sant-Ilie provoacă tunete, traznete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindină.
 
În perioada sa pământeană Sfântul Prooroc Ilie a săvârşit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi la îndemnul diavolului, păcate pe care le-a ispăşit în moduri diferite şi din această cauză Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul sfinţilor şi l-a urcat la cer într-o trăsură cu roţi de foc trasă de doi sau de patru cai albi înaripaţi. În cer, Sfântul Prooroc Ilie cutreieră norii, fulgeră şi trăsneşte dracii cu biciul său de foc pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Şi, pentru că dracii înspăimântaţi se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streaşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în trupul unor animale, Sfântul Prooroc Ilie trăsneşte năprasnic pentru a nu-i scăpa nici unul dintre ei. Ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, Sfântul Prooroc Ilie este atestat prin numeroase tradiţii, mai ales în mediile păstoreşti.
 
În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă (cânepişti), se dezbrăcau şi goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sfântul Prooroc Ilie, visau cânepă verde era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi iar dacă visau cânepă uscată se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni. În dimineaţa acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece. Femeile duceau în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice atunci când copiii lor făceau bube în gură.
 
Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindină, obicei păstrat şi astăzi. În această zi, merele (fructele lui Sfântul Prooroc Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă. De Sfântul Prooroc Ilie, romanii îşi aminteau şi de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor morţi. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se consideră că morţii se veselesc.
 
Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sărbători calendaristice, cuprinde şi practici de pomenire a morţilor. Bisericile sunt pline acum, cu bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sfântul Prooroc Ilie), iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari. Se credea şi se mai crede şi astăzi că dacă tună de Sant-Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.
 
Acum, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operaţie numită "retezatul stupilor". Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuica îndulcită cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belşugul apicultorilor şi de a apăra stupii de furtul manei şi se transformă într-o adevărată petrecere cu cântec şi joc. Era nevoie de multă atenţie, că la această masă să nu fie prezenţi cei ce ştiau să facă farmece şi vrăji, căci mierea furată în astfel de zile mari "e mai cu putere la farmecele şi vrăjile lor". 
Sfântul Prooroc Ilie marchează miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.

În vechime, se obişnuia ca în această zi să se organizeze întâlniri ale comunităţilor săteşti de pe ambii versanţi ai Carpaţilor (numite nedei), se organizau târguri de Sfântul Prooroc Ilie, iarmaroace şi bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre. În cadrul acestor manifestări, ce durau mai multe zile şi erau considerate a fi bune prilejuri de cunoaştere pentru tineri, atmosfera era însufleţită de muzică şi se făcea comerţ cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte şi produse agricole.

Pentru ţinutul sucevean este demn de amintit renumitul bâlci de Sfântul Prooroc Ilie de la Fălticeni, bâlci care, din anul 1814, în urma hrisovului lui Scarlat Vodă Calimach, era al doilea că mărime din Europa, după cel de la Leipzig. Cu două-trei săptămâni înainte de 20 iulie, pe străzile Falticeniului începea să se adune mozaic de lume şi se auzeau strigătele şi chemările negustorilor rostite în polona, rusă, letona, ceha, germana, maghiara, turca sau arabă. La bâlciul organizat cu această ocazie ("Comedia din deal") veneau artişti de circ - acrobaţi, iluzionişti, înghiţitori de săbii, motociclişti ce evoluau la zidul şi globul curajului - soseau parcuri de animale sălbatice, erau montate scrâncioburi de diverse forme şi mărimi, erau aduse teatre de păpuşi, roata norocului şi multe alte atracţii pentru curioşii adunaţi "pe deal". Treptat, iarmarocul de la Fălticeni, că de altfel multe alte manifestări tradiţionale, şi-a pierdut importantă, astăzi încercându-se revigorarea lui în cadrul Festivalului folcloric "Şezătoarea".
 
Sfântul Ilie:

- nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină).

- îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii - se retează stupii, se duc faguri şi mere la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană.

- se culeg în zori plante de leac stropite cu sânge de cocos tăiat deasupra lor.

- se duc berbecii la berbecar.

- dacă tună vor fi merele şi alunele viermănoase; dacă plouă, va ploua 20 de zile.

- se ţine "Târgul de fete de pe Muntele Găină" din jud. Alba

20 iulie - Covasna - Nedeea mocăneasca " Sfântul Prooroc Ilie la români" - la care participă şi un grup de tradiţii populare din judeţul Sibiu.

20 iulie - Săcele - "Târgul feciorilor de la Săcele" - manifestare tradiţională ce se organizează anual de Sfântul Prooroc Ilie

Săcele - Sărbătoarea mocanilor de Sfântul Prooroc Ilie - sâmbătă şi duminică în preajma zilei de Sf. Ilie, în Poiana Angelescu

20 iulie - Polovragi - "Nedeea de la Polovragi" - manifestare etnofolclorică şi târg anual.

20 iulie - Fălticeni - "Şezătoarea" - spectacol folcloric ce se organizează de ziua Sfântul Prooroc Ilie

20 iulie - Bezdead, Găeşti -Târguri anuale ce se organizează de ziua Sfântul Prooroc Ilie.

NEDÉIE  - Petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram.

(Date preluate de la: CrestinOrtodox)

Leave a Reply

Un produs Blogger.

Se încarcă...