Crezi sau nu?

miercuri, 7 mai 2014 · Posted in

Mai mereu am fost genul de copil nebun care adoră tot ce ţine de fantastic, iar acolo unde se vorbea de ceva supernatural eram doar ochi şi urechi şi mă delectam cu fiecare poveste pe această temă. Bunica obişnuieşte să îmi povestească astfel de întâmplări, lucruri ce i s-au întâmplat ei, trăiri de când era copil şi de multe ori rămân uimită de ceea ce îmi povesteşte. Cred că voi face o categorie specială pentru aceste poveşti, simt nevoia să le împărtăşesc deoarece sunt reale şi cred în ceea ce mi s-a spus. Probabil dacă mi le povestea altcineva nu credeam dar dacă ştiu că vin de la cineva care nu are motiv să mă mintă, le cred fără să mă gândesc de două ori.

Ţin minte că eram odată în vizită la bunica şi ca de obicei stăteam împreună la cafea povestind fel şi fel de chestii. Nu mai ţin minte de la ce subiect a pornit totul însă îmi aduc aminte că m-a întrebat:

- "Tu ştii că moartea se face simţită?"

Iniţial am stat si m-am gândit dacă e totul ok, pe moment m-am îngrijorat dar m-a liniştit spunându-mi că doar vrea să îmi povestească ceva, ceva ce a păţit când era mai tânără. Sceptică din fire i-am zis să încerce să mă "lovească" cu ce are mai bun, amuzată fiind pe tema discuţiei. S-a uitat la mine, a zâmbit şi mi-a zis că nu este o glumă, este un adevăr, un adevăr pe care mulţi odată ce l-au simţit cu greu reuşesc să treacă peste el. Pentru ea, a fost doar o întâmplare, sau cel puţin aşa o consideră şi dă vina pe anii tinereţii când totul este mai palpitant şi interesant, iar lucrurile serioase nu sunt chiar atât de serioase .. şi îi dau dreptate, exact aşa mă simt şi eu uneori când aud astfel de intâmplări.

Străbunica era o femeie foarte miloasă, după cum o descrie bunica "era o femeie cu sufletul ca pâinea caldă", şi obişnuia să primească în casă pe toţi cei ce aveau nevoie de ajutor, oameni bătrâni în special, oameni fără casă şi bolnavi, vecini, neamuri etc. Odată a luat în casă o vecină (considerată moaşa cartierului), o femeie bătrână şi bolnavă, alungată din casă de propria familie. Când a ajuns aproape de sfârşit, deşi toţi se aşteptau să se termine repede şi liniştit, cum este cazul, lucrurile au luat o întorsătură ciudată ... deşi era o femeie bonavă cu un grad scăzut de mobilitate, s-a ridicat din pat, a luat lampa cu gaz şi a început să fluiere şi să alunge ceva, un ceva invizibil pentru restul ochilor prezenţi, iar din ceea ce spune bunica păreau a fi ceva animale. După acest episod, s-a mai întâmplat ceva ciudat ... s-a ridicat din pat şi a vrut să iasă din cameră, iar ei (străbunica, bunica şi încă trei persoane) abia s-au chinuit să ţină uşa pentru a nu o lăsa să iasă din casă. Bunica povesteşte şi acum uimită că nu ştie de unde şi-a luat toată puterea pentru a împinge o uşă ţinută de cinci persoane, ea fiind o femeie atât de bătrână şi bolnavă. După ce s-a întâmplat treaba cu uşa, s-a întins în pat şi s-a culcat. Când i-a fost să-i vină ceasul, bunica (curioasă din fire) s-a aşezat la picioarele ei, rezemată de sobă şi uitându-se spre ea, a simţit cum i-a trecut ceva rece pe lângă picioare, ceva precum o mantie, moment în care a văzut cum femeia întinsă în pat şi-a dat ultima suflare, iar mai apoi a simţit din nou acel ceva rece trecându-i pe lângă picioare. Povestind ce s-a întâmplat i s-a zis că ceea ce a simţit a fost Moartea ...

Recunosc că la început m-am uitat puţin strâmb, inima mea voia să creadă ceea ce am auzit însă raţiunea se îndoia cu tărie de cele spuse. Mai apoi (coincidenţă sau nu) am întâlnit pe cineva care mi-a povestit acelaşi lucru, că a simţit stând la capul unei rude înainte să îşi dea suflul, o mantie grea cum i-a "şters" picioarele. Ceea ce nu mi se mai părea coincidenţă a fost sentimentul descris de ambele persoane şi acea "mantie" pe care au simţit-o. Acum .. nu ştiu ce credeţi voi, că sunt poveşti sau că e realitate, dar eu cred că aşa a fost. Se spune că ceea ce nu ştii nu îţi face rău, dar uneori este bine să ştim la ce ne aşteptăm, nu?

6 Responses to “Crezi sau nu?”

  1. Unii oameni au acest dar! Majoritatea animalelor o simt!

    RăspundețiȘtergere
  2. Se prea poate sa fie asa, dar eu sunt cam sceptic :D :)) zi faina sa ai vecinica :)

    RăspundețiȘtergere
  3. chiar daca ne indoim de existenta unor lucruri asta nu inseamna ca ele nu exista...

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte interesanta aceasta povestioara :)
    Desi eu sunt cam sceptic in aceasta privinta...
    Dar.... orice este posibil, nimic din ceea ce gandim sau banuim nu este imposibil...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu stiu ce sa cred sincer. Nu te pot contrazice si sa spun tare si raspicat "Nu e adevarat!". Chiar nu pot face asta pentru ca este foarte posibil, dar mintea mea este ceva mai fixista si sadica (am niste dorinte ceva mai ciudate pe care mi-e oarecum ciudat sa le povestesc pe blog pentru ca toata lumea ar incerca sa ma inchida in spitalul de nebuni) so uneori ca sa creada are nevoie de dovezi concrete, sa vad eu! Dar in acelasi timp o alta parte din mintea mea sucita crede in toate chestiile astea paranormale. Stiu, se contrazic, nu vrei sa stii cum se simte asta, parca as avea permanent un meci de box in cap :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi s-a intampat si mie sa aud astfel de povesti, atat despre muribunzi care au reusit sa se ridice si sa faca diverse gesturi aparent imposibil de facut, cat si despre curentul rece pe care il simt unii in acele ultime momente ale celui ce pleaca... Sincera sa fiu, ceea ce nu imi pot explica ma face sa fiu tare neincrezatoare...

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.

Se încarcă...