Intr-o lumea ca aceasta rar te gândeşti că mai
poate exista ceva care să te uimească. Ştiu, fiinţa umană este greu de
descifrat, fiecare trăieşte la propriu într-o lume a lui, fiecare se hrăneşte
în felul lui cu emoţii şi sentimente, cu încercări şi eşecuri şi eu nu judec pe
nimeni dar uneori îmi este greu să înţeleg comportamentul anumitor persoane. Nu
văd rostul regretului asupra întâmplărilor trecute şi nici pe cel al nutririi
sentimentelor negative. De ce să stai să plângi pentru ceva ce s-a întâmplat şi
pe care nu-l mai poţi schimba, în loc să priveşti spre viitor, să te gândeşti
la lucruri frumoase şi să te descurci când va fi cazul cu o nouă problemă.
Cunosc persoane care au trecut prin situaţii grele şi nu exagerez când zic
grele (situaţii pe care unii nu le înţelegem şi ne dorim negreşit să nu le
înţelegem pentru că nu am face faţă) dar care au găsit putere şi au continuat
să privească înainte şi nu le aud să se plângă întrebând ce ar fi fost dacă ...
La fel este şi în cazul sentimentelor negative. De ce îţi place să te consumi
şi să te enervezi pe ceva ce nu are rost? Ceva ce nu o să-ţi aducă nimic bun.
Ura şi invidia nu te vor duce pe un drum mai bun, provoacă stres şi acesta la
rândul lui provoacă stări de necontrolat: agitaţie, nervi, low self esteem,
etc. Dacă eşti invidios pe cineva crezi că universul va găsi o cale să ieşi tu
învingător? Nu cred! De ce nu te poţi mulţumi cu atât cât primeşti? Este munca
ta, este meritul tău, atât ai putut, atât ai primit. Dacă începi să-l urăşti pe
cel de lângă tine crezi că puterea ta se dublează? No way! Crezi că ai să ai
mai mult decât el? În nici un caz! Mulţi spun că uneori această situaţie poate
fi stimulanta. Serios?!?!!? Nu există aşa ceva. Vrei stimulare? Gândeşte-te la
cum îţi va fi ţie mai bine şi nu la cum îl vei depăşi pe cel de lângă tine. De
multe ori competiţia are loc în interiorul nostru şi aşa e cel mai bine. Ajungi
să te gândeşti că vrei să-ţi fie mai bine, să-ţi fie mai uşor şi ajungi să te
concentrezi pe ceea ce într-adevăr merită. Nu-ţi iroseşti timpul şi nervii pe
cei din jurul tău care probabil nici nu merită atâta atenţie din partea ta. E
mai bine să fii sincer cu tine, să nu te minţi că eşti mai bun decât cel de
lângă tine, când tu trăieşti în jurul lui. În momentul în care el schimbă ceva,
automat şi în viaţa ta se schimbă ceva, iar când vine vorba de tine, prima
laudă ce-ţi vine în minte este "Sunt o persoană independentă!" ...
Sincer, mă îndoiesc de asta!
