Te vreau, vă vreau inapoi

marți, 3 iulie 2012 · Posted in

             Mi-e doooooooooooor de perioada adolescenţei. Mi-e dor de tot ce însemna lumea atunci pentru noi şi ochii prin care o vedeam. Ştiu, când eşti în această perioadă tot ce-ţi doreşti este să scapi de părinţi, să-ţi iei viaţa în propriile mâini, să legi prietenii şi să încerci noi experienţe dar ... când ajungi undeva peste 20 de ani îţi cam lipseşte perioada aia. Îţi lipsesc până şi coşurile din frunte, eheeee, ce viaţă duceam atunci! Nu ştiam decât şcoală (vorba vine ... mai mult ştiam ce e pe lângă şcoala nu şi ce este în ea), petreceri, era perioada în care toţi dădeau renumitul party, învăţăm ce înseamnă să te ameţeşti pentru prima dată, primul sărut, prima ta ţigară (urât viciu .. nu-l împrumutaţi). Pe lângă tot ce însemna distracţie, pentru unii era şi momentul potrivit pentru planuri, te gândeai când ai să scapi la facultate sau când se termină liceul fugi cu iubitul în străinătate şi culegi banii din copaci, vise prosteşti uneori dar visele unor copii plini de viaţă şi cu sete de nou.

               Îmi amintesc că în perioada aia visam să plec peste tari şi mari, să mă înscriu la 4 facultăţi, mă simţeam invincibilă şi aveam planuri 1000 şi uneori regret că m-am maturizat ... realitatea doare. Realizezi că e mult mai greu să te desparţi de familie şi când o faci te năpădesc sentimentele şi vrei să te întorci acasă. Realizezi că facultatea nu este aşa funny precum pare în liceu, că nu există numai cămine, distracţie, petreceri, plimbări, excursii şi mai există şi greutăţi, oameni severi de care te loveşti şi nopţi nedormite şi astfel ajungi să te rogi să termini odată facultatea că simţi că nu mai rezişti. Deşi totul este greu cum se face că mereu ne amintim doar momentele frumoase? Cu tot greul ce ne e dat să-l suportăm când ne gândim la anumite perioade prima reacţie e un zâmbet larg şi plin de melancolie. Aşa cum ajungi să îţi doreşti înapoi perioada de adolescentă, ajungi să o doreşti şi pe cea de studenţie. 
 
              Viaţa merge înainte şi vrem nu vrem şi noi cu ea şi într-un final tot ce îţi rămân sunt amintirile şi pozele frumos colorate, cu toate că în multe din ele nici nu erai conştient de ce faci. Ce vremuri, eheee ... şi acum serviciul. Odată cu maturitatea vine şi responsabilitatea şi cu toate astea la fel când încerci să treci în revistă trecutul, tot amintirile frumoase te năpădesc. Colegii, micile probleme ce intervin pe parcurs, ieşirile şi glumiţele sărate, dar cu toate astea ... ce bine era când erai adolescent.

Leave a Reply

Un produs Blogger.

Se încarcă...