„Ilie, Pălie şi Foca”
Practic, sfântul trecut în calendarul creştin-ortodox astăzi, conform
percepţiei populare, face parte din triada “Ilie, Pălie şi Foca”,
altfel chiar de temut pentru tineri şi bătrâni, deopotrivă. Dacă despre
Foca se zice că este cel care răspunde de incendiile şi arşiţa care
pârjolesc câmpurile cu grâne, Ilie Pălie se crede că ar fi fratele,
tatăl sau vizitiul Sfântului Ilie, sărbătoarea ţinându-se în popor tot
de frica focului, dar şi a bolilor, cu puţin înaintea sărbătorii de
astăzi. Cel mai cunoscut din această triadă este cu certitudine cea a
Sf. Prooroc Ilie, prăznuit pe 20 iulie, de fiecare dată, cel care în
tradiţia românească este asociat cu ploaia, fiind considerat stăpânul norilor, al
fulgerelor, trăsnetelor şi tunetelor, pe care le foloseşte ca să
trăsnească dracii sau, atunci când e supărat pe oameni, pentru că,
zice-se, şi-a pierdut cojocul. Conform unei credinţe străvechi, se spune
că acest sfânt aşteaptă întotdeauna nerăbdător ziua Sa, de aceea
Dumnezeu îi spune că a venit abia după ce trece, de teamă ca Sf. Ilie să
nu prăpădească lumea cu fulgerele care scapără din biciul său de foc.
Chiar şi aşa însă, oamenii nu sînt scutiţi deloc de ceea ce în popor se
cheamă a fi “ploile de după Sântilii”, când cel care se plimbă prin
ceruri în carul său de foc plesneşte şi trosneşte de supărare că
Dumnezeu l-a păcălit, eveniment consemnat şi în lirica populară care
spune că:
“Ziua s-a făcut iar noapte/ Pe oceanul de căldură,/ Îngerii
vorbesc în şoapte/ De un sfânt cu foc în gură./ Toată holda îl aşteaptă/
Să mai ude colbul ţării,/ Cu bulbuci de apă castă/ Întru împlinirea
verii...”
Vară al cărei calendar privitor la astfel de sărbători mai
consemnează pe 27 iulie ziua Sfântului Ilie cel mic (sau cel şchiop),
numit şi „Sf. Pantelimon”, sau “Pintilie călătorul”. Credinţa populară
spune că este fratele mai mic al Sfântului Ilie şi că el mijloceşte pe
lângă marele prooroc pentru ca acesta să nu trimită stihiile naturii
asupra recoltelor. Ca mai toate sărbătorile acestei luni, această zi se
ţine pentru boli, incendii, grindină şi furtuni, ziua aceasta fiind
socotită drept sfârşitul verii, dată de la care deja încep pregătirile
pentru întâmpinarea toamnei.
