Gândul meu pe foaie ... simplu ca "Bună Ziua!" ...

 

Se pare că sărbătorile au venit pentru mine cu mici schimbări. Unele mai bune, altele mai rele ... altele pe blog. Știu că am absentat cam mult și acum apar așa deodată cu schimbări. Nu mă întrebați vă rog de unde mi-au venit aceste idei pentru ca nu sunt sigură că aș avea un răspuns. Pentru început simt nevoia să renunț la leapșă ... nu mi-a făcut nimic, nu am visat noaptea nimic legat de ea dar pur și simplu nu mă mai simt legată de acest joc. Da știu, sunt ciudată :))) ... mi s-a mai zis dar nu a avut efect asupra mea.

Cred că am unul din acele ”momente” când nimic nu mă mai mulțumește, când simt nevoia de o schimbare enormă. Mă învârt și mă întorc când în stânga, când în dreapta, privesc înainte și nu văd nimic, privesc înapoi și e la fel. Nu vă speriați, nu e depresie :)) e doar plictiseală. Parcă aș schimba decorul cu totul, măcar pentru un weekend. 

Stăteam și mă gândeam ... o fi rutina? 

Nici măcar nu este vorba de rutină!

O fi iarna de afară deși nu cred. 

Poate noul an ce vine ... 2013? 

Nu cred, nu sunt superstițioasă!

Atunci ce este? Simt că vreau ceva și totuși nu vreau. Aș face ceva și totuși nu aș face. Aș pleca dar știu că la jumătatea drumului mă voi întreba dacă am procedat corect. Aș suna pe X și pe Y să-i întreb ce fac și totuși nu aș face asta. Mi-am dorit mult să văd un film ... i-am dat play, m-am așezat comod, m-am uitat la el cam 3 minute și apoi l-am închis. Am zis că mă culc, m-am așezat în pat, m-am foit de câteva ori și m-am ”trezit”.

Am zis că ies ... m-am îmbrăcat, m-am aranjat și am pășit dincolo de ușă .. m-am uitat în față și am văzut pe scări vecina de palier, cu o cană de cafea și o țigară în mână, îmi zâmbea ascuns și zicea ceva ... nu mă întrebați ce, nu am auzit nimic. Am dat din cap, am zâmbit și am trecut mai departe. Coborând scările simțeam gradele de afară și cu toate astea gândul meu îmi zbura într-un singur loc ... la țigara ce o văzusem mai devreme. Am zis că mă duc la magazin și-mi iau și eu un pachet ... o țigară după doi ani, nu-i mare scofală. Înainte să ajung la magazin, întâmplarea (sau nu) a făcut să mă întâlnesc cu un prieten/vecin și să pierd un ceas la vorbă. Când m-am întors înapoi în casă, am realizat că nu-mi luasem țigări și atunci m-am decis să împrumut de la fratele meu. Când am ajuns în fața pachetului, primul meu gând ca o reacție instant, a fost ”Nieh!” ... m-am întors și am plecat.

Noaptea ... noaptea a fost de coșmar! E greu să nu ai somn în miez de noapte și să nu-ți găsești locul nicăieri, să bați perna cu ciudă ca nu se așează cum vrei sau să te uiți prin televizor deoarece ceva interesant nu este. 

Muzică? La fel de obositoare ... aceleași melodii mereu și mereu și mereu ... mă aduc la disperare.

Să deschid calculatorul? Da ... îl deschid, intru pe internet și pică curentul ... mă enervez, închid calculatorul, mă așez în pat ... vine curentul. Simțeam că încep să mă agit și atunci a început să răsune puternic în capul meu ”dont worry, be happy” ... ultima melodie ascultată, înainte să mi se închidă violent calculatorul. Cred că am stat cam o oră cu acea melodie și cu gândurile mele înainte să adorm ... dar din păcate nu pentru mult timp ... se făcuse imediat dimineață și așa cum se obișnuiește. undeva pe la 6 jumătate, 7 ... la mine în casă se aude clinchetul ibricului de cafea. 

Mai dormi dacă poți!

E atât de obositor când o zi amărâtă trece cu greutatea unui an și a-2a zi o ia de la capăt și iar și iar ... cred că am aflat de fapt ce mă deranjează. Vacanța! Oare așa se simt și cei care ies la pensie după o viață întreagă de muncă?

Oare de ce simțim uneori cu atâta disperare nevoia de a munci?

Dacă tot am prins un moment de liniște, am zis să trec pe aici să vă urez sărbători fericite, multă sănătate, un moș bogat și zile minunate alături de cei dragi. Vă doresc un Ajun melodios, colindători frumoși și prieteni dornici de o cană de vin fiert și o felie de cozonac, fie el și de la Boromir :)))) ... în rest, cam atât. De moș am pomenit, de daruri la fel ... hai să zic și ceva de Anul Nou, asta ”în caz că” ... fie ca noul an să vă aducă ceea ce v-ați dorit în 2012 și nu ați reușit să obțineți, mai multă sănătate (întotdeauna este loc de mai bine), fericire, bani, mai mulți prieteni adevărați ... o casă, o mașină, un robot de bucătărie, o pereche de ciupici ... nu știu, tot ce vă doriți (și lui Vienela îi mai doresc și un BAC frumos cu 10 pe linie :D).

Eu am să încerc să mai trec pe aici măcar așa cât să exersez aruncatul cu privirea, dacă nu reușesc ... atunci sper să ne re-citim sănătoși în 2013.

Vă pup și vă urez cele mai frumoase sărbători!

Se pare că această perioadă nu aduce doar plăcerea cadourilor ci şi pe cea a aprecierilor. Am primit patru nominalizări la Blog Award şi pentru asta ţin să le mulţumesc lui Zdwuby Duby, Roxanei, Anastasiei si lui Mutulică. Vă mulţumesc mult, mult că m-aţi nominalizat în ciuda absenţei mele.

Din câte am văzut, este un set întreg de reguli daaaar ... o voi pune în aplicare doar pe prima şi voi oferi premiul următorilor:

Vienela (cea care mereu ne înveseleşte cu o povestioară trăsnită), Elly (e doar premiul pentru un blog excepţional, promit că nu e leapşa), Minnie (a cărui blog de câte ori îl citesc, mă gândesc la amintiri frumoase alături de "mama"), Mutulică (cel care mi-a oferit şansa primului animăluţ de companie, chiar dacă era un hamster şi era virtual), Mirela (scumpa noastră Mirela, cea care ne adună în fiecare weekend la o cafea aburindă şi o poveste minunată), Zdwuby (cea pe care ori de câte ori "o citesc" sau îi mai zăresc pozele pe ici, pe colo ... mă face să mă gândesc la minunata Ellen Degeneres - sunteţi la fel de comice şi nebune ... într-un sens bun), Pandhora (care ne încântă cu minunatele ei povesti despre cele mai simple lucruri şi totuşi cele mai frumoase), Anastasia (cea care mă face să zâmbesc ori de câte ori citesc postările ei şi găsesc un banc bun sau văd poze haioase, bine inspirate), Roxana (persoana care reuşeşte să schimbe valoarea lucrurilor într-un mod absolut uluitor, cea care a reuşit să schimbe cu totul sensul unui cuvânt simplu precum "măr" - felicitări), Radu (cel pe care-l asociez cu numele Kirby ... deşi nu vrea să recunoască, eu cred că aceasta invenţie i-a fost cu totul dedicată ... practic el a inspirat Kirby, pentru a mă face mai uşor înţeleasă).

Vă urez tuturor o seară minunată şi vă mulţumesc că mă citiţi şi că mă adăugaţi pe ici pe colo la câte un premiu atât de special pentru mine.

Pentru voi, mulţi, mulţi ...

Adesea când eram mică, școala la mine începea cu întrebarea: ”Cât mai e până la vacanță?” ... deși estimam distanța în zile, nici o așteptare nu era la fel de mare precum cea dinaintea Crăciunului.

Când vedeam că începe să ningă, chinul devenea de nesuportat, mă gândeam mereu la Crăciun, la vacanță, la săniuș, la brăduțul mult așteptat și la cadourile ce aveam să le găsesc în dimineața de Crăciun. O urmăream constant pe mama pentru a afla ce-mi aduce Moșul dar sub nici un chip și fel nu reușeam. Cea mai mare încântare mă cuprindea atunci când trebuia să împodobim bradul în ajun. Vedeam sub brad tot felul de cadouri, mi le imaginam până la cele mai mici detalii și purtam pe față un zâmbet tâmp. Totul atunci se rezuma la joacă, eram copil doar, nu? 

Mă gândesc la copii din toată lumea și îmi aduc aminte de mine. Cu hăinuțele lor curate, cu clopoțelul și nasul roșu, cum fug din ușă în ușă și poartă cu ei zâmbetul inocenței, a lipsei grijilor și visul de dimineață. Mă apucă nostalgia și pic ca într-o transă presărată cu amintiri sute și sute. Îmi amintesc loviturile de la sanie, dulciurile înmânate de bunica, bătaia cu bulgari, cadourile din atâția ani și brusc mă trezesc la realitate și văd un context cu totul diferit, un peisaj din care "acel" Moș Crăciun nu mai face parte dar în care am alături familia, prietenii și colindătorii.  Așa-i că sunt frumoși?

Acum însă, pentru mine dimineața de Crăciun înseamnă cu totul altceva. Am crescut, m-am maturizat și văd adevărata lui valoare. Simt mai intens parfumul bradului verde, aroma cozonacului, a portocalelor și a scorțișoarei ... mireasma sărbătorilor. Parfumul cănii cu ciocolată caldă, zâmbetul mamei când mă vede dimineața, fericirea tatei când ne vede pe toți împreună și rânjetul fratelui meu când îmi mai găsește câte o poreclă nouă. Ah da ... să nu uit de bunica mea cea scumpă. Au trecut atât de mulți ani peste ea și cu toate astea tot îi râd ochii când ne vede ... deși asta nu are strictă legătură cu sărbătoarea, ea ne zâmbește mereu, dar e bunica ... cum să nu o pomenesc?

Cu o dimineață începută vesel, cu o stare de bine și cu multă inspirație, pun mâna pe telefon și încep să sun, să dau mesaje ... să le urez tuturor câte ceva după cum îi cunosc și știu că le-ar place să fie alintați. Să nu uit să pomenesc de colindele ce răsună în toată casa. Deși e la modă colindul comercial, noi mereu auzim colinde bisericești ... sau cel puțin cât e tata în casă.

Mă uit la ce scriu și parcă nu-mi vine să cred cât de mult ne schimbăm de-a lungul timpului și cum reușesc anii să-și pună amprenta asupra noastră. Cine s-ar fi gândit acum 10 ani că voi ajunge undeva în viitor, să apreciez atât de mult familia, sărbătoarea în sine, prietenia ... că nu voi mai pune preț pe cadouri sau dulciuri, că nu voi mai sta cu nasul lipit de geam? Poate ar părea că mă cert ... dar nu este așa. La urma urmei, toate treptele peste care pășim au frumusețea lor și o bogăție aparte. Învățăm să ne bucurăm de fiecare în parte, păstrăm amintirile frumoase dar și cele dureroase și le împărtășim celor ce ne succed, îi învătăm ce e bun și frumos și ne fericim prin bucuria lor.

Această poveste aparține clubului Poveștii parfumate, înființat de Mirela. O zi frumoasă!

Dacă este weekend, atunci este

Ei bine dragilor, se pare că minunatul Crăciun este din ce în ce mai aproape. Toți fug după cadouri, copii se bucură din plin de zăpadă, Mosul își pregătește sacul ... dar renii oare ce fac? Nu v-ați gândit, așa e? Majoritatea nu au ochi decât pentru Moș Crăciun și sacul lui plin cu daruri și nu dau importanță celor ce reușesc să facă magia nopții de Crăciun, adevărată!

Unii din noi, au înțeles acest aspect și l-au îmbrățișat. Nu mă credeți? Ia uitați!

Și când vă gândiți că unii s-au crezut mai impunători așa!

Alții și-au ales deja costumul de Crăciun și ceva îmi spune că nu este clasicul costum al lui Moșu!

Cei de la Polul Nord s-au gândit chiar să-l adopte ca animal de companie!

Animalele încearcă să-i imite până la cele mai mici detalii!

Iar alții pur și simplu nu s-au mulțumit doar cu sezonul rece și au adoptat o variantă all-inclusive!

Acest joc a pornit la Elly, acolo unde găsiți și detalii de participare. Happy weekend!

Mă întorc iar la a-mi cere scuze față de voi. Am absentat cam mult și-mi pare tare rău, dar pur și simplu nu am avut timp. Sper cât de curând să împac și capra și varza și să vă arăt la ce am meșterit eu. Voi încerca să fac o schimbare cât mai lină, dar nu mai zic nimic ... dau prea mult din casă. Îmi pare rău pentru neplăcerile cauzate de virusul minune și vă mulțumesc că m-ați anunțat de problemă. Încerc din răsputeri să mă întorc la vremurile bune, să vă citesc mereu și să mai scriu și eu câte ceva, dar nu știu cât îmi va ieși, așa că nu promit nimic. Până una alta ia să mai pun o melodie, sper să vă placă și vă urez o zi cât mai frumoasă în continuare!

Această sărbătoare împreună cu tradiţiile ce o însoţesc, datează încă de pe vremea geto-dacilor, pe atunci sărbătorindu-se Sântandrei considerat o mare divinitate, dar care cu timpul a fost înlocuită cu ziua Sfântului Andrei. Până în jurul secolului trecut, această zi era cunoscută ca o sărbătoare pentru tineri, aceştia pregătindu-se prin aranjarea încăperii în care avea să aibă loc petrecerea. Se folosea usturoiul pentru a se unge geamurile şi uşile încăperii pentru a-i feri de strigoi. Strigoii făceau parte din ambele tabere, atât strigoii vii (persoanele considerate anormale din punct de vedere fizic) care îşi părăseau corpul în neştire, cât şi strigoii morţi care se ridicau din sicrie şi bântuiau prin cimitir şi prin sat pentru a aduce chin şi suferinţă oamenilor şi animalelor şi pentru a strica recoltele. 

Spiritele odată ieşite din corp se transformau în animale, însă niciodată nu luau forma animalelor sfinte. În acest timp tinerii se distrau la aşa numita sărbătoare a usturoiului toată noaptea, iar dimineaţa pe lumină îl scoteau afară, făceau horă, dansau usturoiul şi îl împărţeau la participanţi, păstrându-l ca pe ceva sfânt, folosit de-a lungul anului drept leac pentru vindecarea bolilor, farmecelor şi descântecelor. 

Tot de Sfântul Andrei se afla ursita, mai exact, fetele nemăritate prepara o turtă numită şi "Turta lui Andrei" - făcută din faină de grâu şi foarte sărată, coaptă pe plită, pe care o mâncau înainte de culcare, iar cel ce-i apărea în vis să îi potolească setea, era ursitul ce avea să o ceară în căsătorie de-a lungul anului. La fel se proceda şi cu usturoiul de la petrecere, învelit fiind într-o cocoloasă de aluat, în funcţie de cum încolţea se prevesteau nunţile. 

Tradiţiile în ceea ce priveşte nunta erau cu mult diversificate, având loc astfel de ritualuri nu numai în somn sau în casă, ci şi afară la coteţul porcilor, la fântână, lângă gardul şi poarta gospodăriei, etc. 

Tot tradiţia mai zice că în noaptea Sfântului Andrei, acesta iese şi hrăneşte lupii pentru iarna ce vine. La ţară, gospodarii, în Ziua de Sfântul Andrei nu fac treaba, nu se matură, nu se dă gunoiul afară, nu se rânesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut. Dacă gospodarii casei nu muncesc, haita de lupi nu se poate apropia. Mai este ştiut şi faptul că oamenii obişnuiau să pună la animale cruci din ceară, dar numai la masculi (tauri, berbeci, vitei, etc.) pe cornul drept. Se mai spune şi că în seara de Sfântul Andrei toate animalele vorbesc iar cel care le aude moare.

Postare programată! O zi frumoasă şi "La mulţi ani!" celor ce sărbătoresc astăzi!

Recunosc, prima dată când l-am auzit pe Low Deep T., am rămas mască... are o voce atât de pătrunzătoare şi atât de ... mhh! Tac, să nu se interpreteze :)) ... îmi place la nebunie melodia Casablanca şi probabil o ştiţi dar eu oricum o voi posta, aşa .. pentru plăcerea mea! :D

O zi frumoasă!

Cine nu a încercat minunata lămâie. În ceai, sub formă de plăcintă, gume, jeleuri, îngheţată, parfumuri, proaspătă, sub formă de gel de duş, de pastile etc. Cui nu-i place lămâia? Fie ea şi o simplă esenţă ce-i poartă savoarea, parfumul, proprietăţile. Te relaxează, îţi învie simţurile şi te face să te gândeşti doar la ea. Ţin minte că atunci când eram mică, lămâia era singurul fruct folosit în a face ciuda cuiva. Da, da ... unii au şi încercat să lingă o lămâie în faţa unui cântăreţ şi nu s-a terminat bine ... pentru cântăreţ. Mulţi se feresc să consume des lămâie, datorită faptului că este acră şi vreau să subliniez că este cea mai mare greşeală. Eu una prefer să previn pe cale naturală decât să tratez pe cale chimică. Probabil ştiţi, dar pentru cine nu ştie voi enumera mai jos cele mai importante proprietăţi ale acesteia:

- ajuta în afecţiunile gâtului (şi alături de miere nu este doar sănătoasă ci şi delicioasă), ajută la întărirea sistemului imunitar, alină şi tratează bolile de stomac, indigestia, febra, reumatismul, hipertensiunea arterială, căderea părului, excesul de greutate, tulburări ale aparatului respirator etc.

- ajută la preîntâmpinarea declanşării diabetului, reducerea temperaturii corpului, prevenirea accidentelor vasculare cerebrale şi pentru unii prezintă metoda perfectă pentru a alunga ţânţarii. Ştiaţi că limonada poate curăţa pietrele de la rinichi şi în combinaţie cu uleiul de măsline ajută la eliminarea pietrelor biliare.  Aceasta mai este folosită şi pentru curăţarea unor materiale sau pentru îngrijirea dinţilor. Pentru mai multe detalii intraţi AICI.

Mărul ... mhh deliciosul meu măr, prietenul meu din copilărie. Nimic nu se compară cu gustul acestui fruct perfect ce vine în atât de multe culori şi arome. Preferatul meu însă rămâne mărul verde cu parfumul lui revigorant şi gustul proaspăt. Ştim cu toţii că mărul este principalul aliat în lupta cu bolile şi stresul de zi cu zi. Era şi o vorbă veche: "Un măr pe zi, ţine doctorul la distanţă!". Foarte adevărat. Mă uit de multe ori la bunicii noştri, la oamenii în vârstă (în special cei de la sat) ... cum se menţin oare atât de bine? Pe lângă muncă, clar participă şi o alimentaţie sănătoasă din care mărul nu lipseşte. Vine sub felurite forme apetisante. Plăcinte cu mere, ştrudel, mere caramelizate, mere coapte în sobă, mere rase cu zahăr, compot, gem de mere, felii proaspete de mere servite ca desert, atât vara ... reci de la frigider cât şi iarna, după o masă copioasă, pentru a ajuta atât la digestie cât şi la alinarea papilelor gustative. Ştiaţi că mărul reglează tranzitul intestinal, dar ştiaţi că stabilizează flora intestinală şi întăreşte sistemul imunitar? Ştiaţi că reduce nervozitatea şi că oferă un somn liniştit? Că previne apariţia cancerului, reduce colesterolul şi previne atacurile de cord? Că elimină acidul uric şi dezintoxică organismul?  Pentru mai multe detalii intraţi AICI.

Până una alta, haideţi să vă readuc aminte de Parfumul pâinii combinat de această dată cu parfumul mărului şi cel de lămâie. Voi pune mai jos o reţetă delicioasă de plăcinte cu mere, lămâie şi scorţişoară (preluată de AICI).

Ingrediente:
- 10 buc. mere - 1 buc. praf de copt - 1 linguriţă scorţişoară - 1 buc. lămâie - 250 gr margarina - 1 vârf sare - 10 lingura zahăr - 150 ml apa - 300 gr faina albă

Mod de preparare:

Prăjitură de mere cu lămâie şi scorţişoară este o prajitura de post delicioasă. Am pus într-un castron 250 g margarină foarte moale sau topită, apă rece, zeamă de la o lămâie, 5 linguri zahăr, un vârf de sare şi, la urmă, faină. Am amestecat aluatul cu lingura, apoi l-am frământat timp de 10 minute cu mâna. L-am lăsat să se odihnească la frigider, timp în care am curăţat merele şi le-am dat pe razătoarea mare, după care le-am călit puţin în ceaun şi le-am amestecat cu scorţişoara şi zahărul, apoi le-am lăsat să se răcească. Am tăiat aluatul în 2 părţi egale şi am întins jumătate pe blat şi am făcut prima foaie. Am pornit cuptorul pentru a se încălzi. Am uns tava cu puţin ulei şi am presărat făina pentru a nu se prinde prăjitura. Am întins prima foaie şi am adăugat merele peste ea, după care am făcut şi ce-a de-a doua foaie şi am pus-o peste mere. Am pus tava în cuptor şi-am lăsat-o acolo până a trecut testul cu scobitoarea. Am scos prăjitura din cuptor şi-am lăsat-o să se răcească după care am presărat puţin zahăr pudră peste ea.

(Reţetă postată AICI de oanapl)

 Poftă bună şi o Duminică cât mai savuroasă!

Povestea participă la Clubul poveştii parfumate, înfiinţat de Mirela. Tema de azi a fost propusă de Tury. Au mai scris si: Mirela, Carmen, Vienela, Gabi, Silving, Roxana, Lili3d, Elly, Karmapolice ...

Dacă este weekend, atunci este

M-am trezit de dimineaţă cu un gând nebun şi cu stralucire-n privire. Nu ştiu ce am visat, nu ştiu de la ce m-am luat dar mi-a venit o idee pe care anul ăsta am de gând să o pun în practică. Un om de zăpadă. Ce mult a trecut de atunci, eram copil ... cred că undeva prin generală. Ce vremuri. Ştiu, încă este devreme, afară nici măcar nu ninge dar eu mă pregătesc conştiincios de un om frumos (Frosty Man). În altă ordine de idei, voi abera puţin, doar mă ştiţi, şi ca închipuita povestioară să meargă ca unsă, va fi însoţită de o melodie.

Eu zic că se potriveşte, so ... play it! :D

După cum vedeţi în această imagine, la fel ca şi noi, oamenii de zăpadă îşi dau întâlnire de sărbători. Familia lui Frosty tocmai ce a sosit cu primul tren de la Polul Nord ... curios cum îi cuprinde dorul doar în perioada cadourilor ... nu?

Din urmă, încâlcită şi plină de emoţie, strigă după ei, juna familiei. Pentru prima dată la oraş, ochii îi fug după băieţi şi haine ... se vede, nu?

Din păcate nici măcar la oraş, liniştea şi uimirea nu o pot învălui neîncetat. Printre picioarele ei se încurcă şi pitica familiei, Pinky Smile ... ea a mai fost la oraş şi de asta joaca este tot cea care primează, indiferent de locaţie.

În drum spre unchiul Frosty, i s-au afişat imagini şi oameni de neuitat, surprinzători, ciudaţi. Unul din ei probabil a lucrat la circ şi a rămas aşa .... înţepenit!

Privirea i-a mai fost furată de către cineva. Doi tineri, pe stradă ... îşi lustruiau pantofii. Ce drăguţ din partea lor! :D

Alţii îl petreceau pe Mosul` chiar înainte ca acesta să ajungă!

Doi îndrăgostiţi de peste stradă făceau grătar şi se bronzau. Nu ar fi dat şi ei o cănită de vin fiert! Probabil sunt însuraţi de ceva vreme ... se înţelege atitudinea, fiecare pentru el!

Doi copii îşi împărtăşeau chestii ... secrete, păreri, sânge ... ce frumos!

Un domn de zăpadă, încerca disperat să se urce în copac ... mă întreb de ce, oare era urmărit de poliţie sau de ... un căţel?

Aproape de casa unchiului Frosty, am întâlnit un bunicuţ tare drăguţ, care trăia un moment de fericire alături de animăluţul lui de companie ...Domnul Nuts`! :D

În concluzie: toţi sunt cuprinşi de emoţia şi spiritul sărbătorilor ... dar fiecare îl aşteaptă pe Moşu` aşa cum ştie mai bine! O zi frumoasă!

 

Acest joc a inceput la Elly, acolo unde gasiti si detalii de participare.

Trecând pe la Anca, şi văzând postarea de ieri, mi-am adus aminte de o melodie a celor de la Vaya Con Dios, o melodie superbă care-mi place atât de mult. Probabil v-aţi dat seama din titlul postarii cum se numeşte melodia, aşadar vă las să o ascultaţi. O zi frumoasă!

 

 

Am primit o nominalizare de la Elly Weiss, privind "I love your blog". Îi mulţumesc pentru tot, pentru faptul că m-am văzut pe lista celor fericiţi, că mă citeşte şi că priveşte acest blog, ca un blog frumos. Întrebarea este următoarea: "De ce ţi-ai făcut blog?" ... pentru că simţeam nevoia să scriu, să împărtăşesc idei, să vorbesc cu oameni noi, să aflu lucruri interesante şi să citesc poveşti uimitoare. Să mă delectez din când în când cu poze frumoase, cu idei minunate şi muzică bună. Voiam să-mi cunoască şi alţii gândurile. Să scriu ce-mi trece prin cap şi să mă eliberez de această vorbărie surdă ce-mi inunda creierul. Mă bucur că am reuşit să adun cititori, prieteni.

Voi nominaliza următoarele persoane, cu toate că multe din ele au fost nominalizate de atâtea ori. Voi trece mai jos tot ce mi se pare interesant şi aceste bloguri sunt:

Vienela

Melly

Anastasia

Elly

Zdwuby

Iulia

Minnie

Pandhoraa

SoriN

Mirela

CostinC

Bucurosul

Gabi

Mona

Silving

Anca

AlyZ

Ciprian

Kundalini

Radu

Coco

B.D.

Roxana

Raluca

Camelia

Lolita

Caliopi

Baghi

C.L.M.

Cartim

Trebuiau doar 15? Ah! Am făcut două seturi de 15 ... greşeala mea :D

Dacă tot am ratat Povestea parfumată a fulgilor de nea, vreau să recuperez. Cum? Cu un episod din cel mai iubit serial animat, Tom şi Jerry. Da, aveţi dreptate, este episodul cu Ajunul Crăciunului, când totul are un miros dulce, cald ... un parfum de poveste. Vizionare plăcută!

O zi frumoasă!

N-am crezut vreodată că se poate axagera atât de mult pe o temă precum Apocalipsa. Eu v-am mai zis părerea mea vis-a-vis de acest sfârşit brusc şi repetat. Mai nou am auzit că de fapt nu moare nimeni, doar ne transformăm ... nu, nu în broaşte prinţii mei ... în nişte oameni luuuuuungi şi invizibili. Cât de lungi? Mai lungi ca personajele din Avatar ... cică vom păşi într-o a-4a dimensiune şi brusc ne vom lungi, ajungând la 5 m şi 50 de cm. 

 

Serios? 

Cred că asta ar fi o bucurie pentru piticii de pretutindeni, deşi ... dacă cei înalţi ajung la 5,50 ... cei mici clar vor avea doar 5 m, deci să sperăm că nu vor dispărea şi tocurile. În altă ordine de idei, nu ştiu cum se face dar cei mai speriaţi de această Apocalipsă sunt bătrânii. 

 

De ce? 

Cu siguranţă dacă erau tineri nu mai erau atât de înspăimântaţi, dar nu vom şti niciodată motivul temerii, noi cei tineri mă refer (asta dacă totul se termină pe 21). Un alt efect al acestei extravagante Apocalipse, este nemurirea. Ah? Nu ar fi frumos? Cică vom trăi zeci de mii de ani şi apoi vom trece mai departe, într-o altă dimensiune, cea de-a 5a. 

 

Off ! Oare cât se vor mai juca cu aceste fantezii? Cine Doamne iartă-mă poate fi atât de visător şi poate fabula aşa ceva? Cred că au văzut prea multe filme.

În altă ordine de idei, la un interviu, în cadrul unor ştiri ... nu mai ştiu care sau pe ce post se desfăşurau ... o băbuţă simpatică zicea că totul se va sfârşi şi că trăim deja Apocalipsa (cu asta sunt de acord într-o oarecare măsură) şi apoi bolborosea ceva de OZN-uri.

 

Huh? Care e legătura? 

Zicea mai apoi că sunt 4 tipuri de OZN-uri ... şi noi nu le vedem. Vin numai seara. Ok atunci, dacă nu le vedem, cum ştim de ele? Şi cum ştim că vin numai noaptea şi că sunt de patru feluri? Stau şi mă gândesc acum dacă-s eu anormală şi nu înţeleg ce vrea să zică săraca femeie, dacă da .. vă rog să mă scuzaţi!

Dacă tot trecem de la una la alta cu paşi măreţi (doar vom avea 5.5 m, nu?) ... am mai aflat una. Există pui negri!!! Da oameni buni, negri, şi nu mă refer la penaj ci la culoarea lor extraterestră. 

 

Nu mă credeţi? Uitaţi! 

 

Credeaţi că eu glumesc? Glumesc ... dar acum nu e cazul. Mai comic mi se pare penajul, el negru şi penele albe. Din câte am citit eu acolo, sunt buni de animale de companie. Or fi!

Revenind la OZN-urile de mai devreme, am auzit că unii au început să-şi facă propria farfurie zburătoare ... dar de data asta identificată. Ca apoi nu o să credeţi când o să vedeţi prin oraş, mare pe cer, un O.Z.I - Made by Nea`Ion! Poate se gândesc să evadeze de pe pământ şi apoi (după Apocalipsă) să revină şi să o re-populeze. Mno!

E uimitor cum cineva poate ajunge un idol în adevăratul sens al cuvântului. Un om simplu la început, un om cu sufletul mare, un om cu un vis ... acesta a fost Michael Jackson. Pentru cei din străinătate nu este nimic neobişnuit în a se exprima liber pe străzi, în a-şi lăsa sentimentele să evadeze, la noi însă ... e copleşitor când vezi că se ajunge la aşa ceva. Probabil ştiaţi, cred ... eu una nu ştiam, dar am văzut şi am zis să dau mai departe şi pentru cei ce nu ştiau de ce sunt capabili tinerii de la noi. Este un filmuleţ destul de vechi şi recunosc, spre regretul meu, că nu-l ştiam (a aparut chiar in anul in care M.J. a decedat). Acesta prezintă mai multe părţi dintr-un flashmob, în diferite locaţii din Bucureşti, toate dedicate lui Michael Jackson. Voi pune videoclipul melodiei, filmuleţul găsit şi încă ceva ... uimitor. Vizionare plăcută!

 

 

 

 

O zi frumoasă!