Cărţi vechi, cărţi noi, cărţi mari, mici, dicţionare, atlase, almanahuri, reviste, albume ... tot felul de cărţi şi o varietate largă de parfumuri.
Pentru mine cărţile vechi au reprezentat mereu parfumul ştiinţei, acel miros greoi al timpului ce a trecut peste ele. Cu foile galbele şi paginile răfuite, în mâinile mele, acestea prindeau viaţă, simţeam parfumul acţiunii, parfumul celui ce le-a scris, trăiam odată cu el, cu fiecare peniţă înmuiată în cerneală ... ah, parfumul sticluţei cu cerneală, acel parfum fin pe care trebuia să-l adulmeci de două ori pentru a-l individualiza, în interiorul unei camere în care lumina era împrăştiată de o flacără firavă cu miros de ceară, acest puternic miros ce impregna negreşit încăperea.
Cărţile noi ... mereu m-au ademenit cu parfumul începutului. Cerneala proaspătă, abia întipărită pe foile albe ca spuma laptelui. Când simţeam acest parfum de nou, gândul meu zbura neoprit la luna septembrie, ziua de 15, ziua în care noul lua cu asalt viaţa mea, viaţa oricărui copil ce începea şcoala şi odată cu el acest parfum şi mireasma trandafirilor roşii ca sângele, proaspăt culeşi din grădina peste care se lăsa roua în fiecare dimineaţă.
Pentru mine cărţile vechi au reprezentat mereu parfumul ştiinţei, acel miros greoi al timpului ce a trecut peste ele. Cu foile galbele şi paginile răfuite, în mâinile mele, acestea prindeau viaţă, simţeam parfumul acţiunii, parfumul celui ce le-a scris, trăiam odată cu el, cu fiecare peniţă înmuiată în cerneală ... ah, parfumul sticluţei cu cerneală, acel parfum fin pe care trebuia să-l adulmeci de două ori pentru a-l individualiza, în interiorul unei camere în care lumina era împrăştiată de o flacără firavă cu miros de ceară, acest puternic miros ce impregna negreşit încăperea.
Cărţile noi ... mereu m-au ademenit cu parfumul începutului. Cerneala proaspătă, abia întipărită pe foile albe ca spuma laptelui. Când simţeam acest parfum de nou, gândul meu zbura neoprit la luna septembrie, ziua de 15, ziua în care noul lua cu asalt viaţa mea, viaţa oricărui copil ce începea şcoala şi odată cu el acest parfum şi mireasma trandafirilor roşii ca sângele, proaspăt culeşi din grădina peste care se lăsa roua în fiecare dimineaţă.
Atlasul îmi atrăgea oarecum atenţia spre ceea ce
numim mare, acea oază de plăcere pictată în nuanţe de albastru, însă
parfumul ce-l simţeam nu era de acolo. Simţeam un aer rece şi auzeam un
susur, iar la un gând distanţă se afla muntele cu râurile lui. Apa
cristalină în care puteai simţi mireasma vieţii, a sănătăţii, purtată în
jos de către fiecare pietricică, tocmai din înaltul cerului ... "acolo
unde, după nori, zânele îşi presară praful magic asupra lumii" ... mi se
spunea odată.
Una din cele mai parfumate cărţi pe care am deschis-o vreodată, a fost atlasul botanic. Fiecare pagină avea un parfum diferit, având ca "protagonistă" o altă floare. La fiecare plantă cunoscută simţurile mele o luau razna creând pentru fiecare un alt decor, un decor împresurat cu amintiri frumoase ce negreşit se leagă de chipul bunicii. La paginile în care nu ştiam parfumul florilor, mi-l imaginam pe cel al liliacului sau pe cel al lăcrămioarelor şi apoi bufneam în râs gândindu-mă în ce lume ciudată am trăi dacă totul ar mirosi aşa cum ne dorim. Până şi la paginile cu seminţe, acolo unde nu apăreau flori ci doar boabe ... boabe de cafea, îmi ziceam în gând şi de acolo ajungeam la floarea soarelui, apoi la albine şi terminam cu gândul la unul din borcănelele luate de la Apicola ... acel parfum al mierii de albine cu miez de nucă.
Almanahul mă transfera, prin parfumul ce-l emana, în tinereţea părinţilor mei şi împletind poveştile spuse de ei, retrăiam perioada lor de studenţie.
Cărţile mici ... pentru mine acestea erau cărţile de joc, cât mi-au plăcut, încă de mic copil. Un pachet de cărţi nou, pentru mine era o adevărată delectare a simţurilor deşi nici cele vechi nu-mi displăceau ... simţeam în ele parfumul câştigului, a egoismului, a învinşilor, parfumul geloziei şi pe cel al gogoşilor ... adesea ne făcea bunica gogoşi când ne strângeam la o partidă de cărţi, dau două, sau trei şi astfel ajungeam să încheiem o noapte de glorie plină de câştiguri în aroma dimineţii.
"Povestea vorbei" şi "Istoria romanilor" sunt cele două cărţi la care mă gândesc automat când aud cuvântul "mare". Am citit şi cărţi mai mari de atât, pe unele chiar a trebui să le învăţ pentru a putea trece cu bine peste partea mai puţin amuzantă a ceea ce înseamnă studenţie şi totuşi ... niciuna nu-mi ocupă gândul aşa cum o fac cele două numite mai sus. Probabil din cauză că reprezintă parfumul triumfului, prima citind-o după ce am învăţat ce-s alea litere, moment în care am prins cursivitate şi versurile mă încântau, rima aproape melodică şi faptul că erau încadrate pe mijlocul paginii, oferind impresia de "mai puţin". A -2a şi-a pus amprenta pe mine în momentul în care am fost interesată să o citesc, având în vedere faptul că nu m-am înţeles niciodată bine cu istoria.
Una din cele mai parfumate cărţi pe care am deschis-o vreodată, a fost atlasul botanic. Fiecare pagină avea un parfum diferit, având ca "protagonistă" o altă floare. La fiecare plantă cunoscută simţurile mele o luau razna creând pentru fiecare un alt decor, un decor împresurat cu amintiri frumoase ce negreşit se leagă de chipul bunicii. La paginile în care nu ştiam parfumul florilor, mi-l imaginam pe cel al liliacului sau pe cel al lăcrămioarelor şi apoi bufneam în râs gândindu-mă în ce lume ciudată am trăi dacă totul ar mirosi aşa cum ne dorim. Până şi la paginile cu seminţe, acolo unde nu apăreau flori ci doar boabe ... boabe de cafea, îmi ziceam în gând şi de acolo ajungeam la floarea soarelui, apoi la albine şi terminam cu gândul la unul din borcănelele luate de la Apicola ... acel parfum al mierii de albine cu miez de nucă.
Almanahul mă transfera, prin parfumul ce-l emana, în tinereţea părinţilor mei şi împletind poveştile spuse de ei, retrăiam perioada lor de studenţie.
Cărţile mici ... pentru mine acestea erau cărţile de joc, cât mi-au plăcut, încă de mic copil. Un pachet de cărţi nou, pentru mine era o adevărată delectare a simţurilor deşi nici cele vechi nu-mi displăceau ... simţeam în ele parfumul câştigului, a egoismului, a învinşilor, parfumul geloziei şi pe cel al gogoşilor ... adesea ne făcea bunica gogoşi când ne strângeam la o partidă de cărţi, dau două, sau trei şi astfel ajungeam să încheiem o noapte de glorie plină de câştiguri în aroma dimineţii.
"Povestea vorbei" şi "Istoria romanilor" sunt cele două cărţi la care mă gândesc automat când aud cuvântul "mare". Am citit şi cărţi mai mari de atât, pe unele chiar a trebui să le învăţ pentru a putea trece cu bine peste partea mai puţin amuzantă a ceea ce înseamnă studenţie şi totuşi ... niciuna nu-mi ocupă gândul aşa cum o fac cele două numite mai sus. Probabil din cauză că reprezintă parfumul triumfului, prima citind-o după ce am învăţat ce-s alea litere, moment în care am prins cursivitate şi versurile mă încântau, rima aproape melodică şi faptul că erau încadrate pe mijlocul paginii, oferind impresia de "mai puţin". A -2a şi-a pus amprenta pe mine în momentul în care am fost interesată să o citesc, având în vedere faptul că nu m-am înţeles niciodată bine cu istoria.
Personal consider şi albumul foto o carte, o carte ce
poartă necontenit parfumul vieţii noastre. Nu ştiu cum e la alţii, însă
pentru mine , fiecare poză are un parfum. În pozele cu bunica, cele mai
întâlnite miresme sunt cele ale "dulciurilor copilăriei" aşa cum numai
bunica ştie să le facă. În pozele cu familia, simt parfumul fericirii,
parfumul împlinirii la sfârşit de an şi parfumul micilor "înţepături"
făcute în glumă în jurul grătarelor. În pozele cu prietenii simt
parfumul loialităţii, al împlinirii, atunci când simţi că ai pe cine te
baza, că are cine să-ţi deschidă o uşa când necazurile ocupă
loc în viaţa ta. Din păcate unele poze păstrează parfumul tristeţii,
parfumul lui "a fost odată", dar imediat îmi revin gândindu-mă că viaţa a
ales pentru mine ce a fost mai bun şi ce merit, iar la o privire peste
umăr văd ceea ce contează şi nu ceea ce a rămas în trecut.
Despre
cărţi pot vorbi neîncetat, fiecare îmi aduce în amintire ceva plăcut,
rar ceva trist, dar am ales să descriu pe scurt sticluţa cu esenţe tari,
această sticluţa perfectă de care mă pot bucura oricând cu doar o
simplă plimbare printre amintiri.
Și eu iubesc cărțile vechi, mirosul lor, parcă mă apropie de ceea ce a fost.
RăspundețiȘtergereO zi frumoasă! :)
Intr-adevar asa este, cartile vechi au un miros aparte, un miros inconfundabil.
ȘtergereO zi frumoasa si tie!
Cât de artistic, și o spun direct și sincer, e descris parfumul atlasului botanic!
RăspundețiȘtergere”...Una din cele mai parfumate cărţi pe care am deschis-o vreodată, a fost atlasul botanic. Fiecare pagină avea un parfum diferit, având ca "protagonistă" o altă floare.”
Ai dreptate, îmi amintesc că florile mov aveau parfum de liliac sau violete, le adoram!
Bunicile nostre, "dulciurilor copilăriei", turta dulce și prăjitura cu nucă...Bunica, icoana mea dragă!
Mulțumesc pentru lectură, Ioana, să ai o zi superb parfumată! :)
Cu mare placere si multumesc din suflet pentru cele spuse. Asa este, bunicile reusesc cumva sa ocupe un loc special in viata noastra si eu personal nu as schimba asta cu nimic.
ȘtergereO zi frumoasa!
Un singur lucru am de adaugat aici : Fara carti viata e pustiu :)))
RăspundețiȘtergereIn ziua de azi? :)))
ȘtergereCunosc eu persoane care nu au nevoie de carti sa se simta bine :D ... da-le net si sunt cei mai impliniti :D
Ai împletit foarte frumos "totalitatea" cartilor într-un parfum magic.Fiecare carte dupa marime, continut sau poveste i-ai descris parfumul. Cartile sunt magice, eu personal le "devorez".
RăspundețiȘtergereAsa este, sunt magice si reusesc de multe ori sa ne duca in locuri de neimaginat, reusesc sa puna in cuvinte sufletul celor ce le-a scris, reusim prin intermediul lor sa intram acolo undeva, intr-un coltisor din imaginatia cuiva :D
Ștergerecitind ce ai scris mi-am amintit ce am simtit cand am primit cadou de la bunicul meu-cred ca aveam cam 12 ani-DEX-ul...
RăspundețiȘtergerema fascinau plansele colorate exact ca si pe tine...florile si in mod special pietrele...mi-as fi dorit sa le pot atinge cu adevarat...
si da...Dex-ul acela avea un miros aparte,a hartie buna cum doar czonacul este bun cand este proaspat scos din cuptor...
mi-a facut placere sa simt mirosul cartilor tale :)
Daaa ... cred ca ai gasit cea mai potrivita asemanare "avea un miros aparte,a hartie buna cum doar czonacul este bun cand este proaspat scos din cuptor..." ... asa este. Ma bucur ca ti-a placut si iti urez o zi cat mai frumoasa!
ȘtergereMi-ai adus aminte, de cartile vechi, de atlase, de carti de joc. Intr-adevar toate au parfumul lor specific.
RăspundețiȘtergereFoarte interesant
Multumesc ... o zi frumoasa!
ȘtergereMiao, ce frumos, ai scris despre tot felul de cărţi, până şi despre cele de joc!
RăspundețiȘtergereDar eu sunt curios, oare ce parfum au pentru voi, bipezii, cărţile despre noi, pisicile? :)
:D cred ca in majoritatea cazurilor, parfum de joaca ... dar avand in vedere ca eu cand aud cuvantul pisica ma gandesc la Bast ... parfumul depaseste cu mult granitele reale :D
ȘtergereFrumos periplu in lumea parfumata a cartilor !
RăspundețiȘtergereMultumesc!
ȘtergerePas cu pas, etapa cu etapa... In aceasta poveste parfumata ai descris, parca, evolutia cartii si a ta!
RăspundețiȘtergereAi reusit o mimunata, lina, "trecere in revista" :)
Albumul foto ca o carte! Super idee! E o carte in care sunt folosite imaginile! O carte pentru copii: mici sau mari!
Succese!
Viata fericita!
Multumesc frumos!
ȘtergereO zi de Duminica cat mai placuta iti doresc!
Frumos parfum de carte a pătruns până la mine...
RăspundețiȘtergereCând am citit despre parfumul atlasului botanic, mi-am amintit că trebuie să pun toate plantele în ierbar... e temă de vacanță și uitasem complet. :(
O duminică frumoasă vă doresc!
:)) cunosc si eu senzatia :D ... de multe ori am pierdut atatea plante din cauza ca ... am uitat :D
ȘtergereO zi frumoasa!
Foarte,foarte frumos ai scris! Mi-a placut cu zânele, mi-a placut cum te-ai gandit la atlasul botanic,la albumele foto...
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos! O zi minunata iti doresc!
ȘtergereAtlasul tau botanic mi-a amintit de un alt atlas, plin cu pasari, pe care ai mei mi l-au facut cadou cand eram in clasa intai. I l-am imprumutat, mandra nevoie-mare, unui coleg si invatatoarei. Nu mai stiu care dintre ei a uitat sa mi-l inapoieze.
RăspundețiȘtergereImi place mult prima fotografie.
Uiiii, da, pasari :X ce mumos!
RăspundețiȘtergerePrima poza, daca tiu` eu minte bine, am luat de la cineva care zicea ca nu-i plac pozele cu carti vechi ... sunt scarboase :D :)))
Iubesc ca si tine cartile. Tot ce inseamna cuvant tiparit exercita asupra mea o vraja.
RăspundețiȘtergereMi-ai amintit de dictionarele mele...Am multe dictionare insa cele mai frumoase sunt cele enciclopedice, din pacate doar 2 din 4 tiparite candva, prin anii '60. Dictionare care sunt exceptionale, au o hartie de calitate foarte buna, au planse colorate care mi-ai imbogatit copilaria si adolescenta.
Ai dreptate in tot ceea ce scrii. Frumos!
Multumesc!
ȘtergereImi amintesc cu placere de cateva carti vechi citite in copilarie. Una din ele este Lumea animalelor dupa Brehm.
RăspundețiȘtergerePentru fiecare exista o legatura cu aceste minunate carti si fiecare si le aminteste cu cea mai mare placere, mai ales atunci cand sunt legate de amintiri placute.
ȘtergereÎntotdeauna am fost îndrăgostită de cărţi şi le acordam o grijă specială. Dacă erau prea vechi le recondiţionam aşa cum puteam.
RăspundețiȘtergereAi scris frumos! Felicitări!
Mie imi place sa le las asa ... sa treaca timpul peste ele, nu-mi place sa intervin dar nici nu ajut la distrugerea lor, cand am o carte ma port cu grija cu ea.
Ștergerece arome razbat din aceasta poveste minunata! amintiri cu iz de hartie si cati tiparite are fiecare, dar nu oricine este în stare sa scrie atat de frumos despre aceastea!
RăspundețiȘtergereSa ai o saptamâna parfumata!
Doar cei cu adevarat indragostiti de aceste carti pot pune in cuvinte sentimentele ce ii incearca, asa cum au demonstrat toti cei din clubul infiintat de Mirela.
ȘtergereO saptamana parfumata si tie!
... Biblia...
RăspundețiȘtergereCea mai veche carte pe care o am. Rămasă de la bunicul preot ... Parfumul timpului şi al credinţei ...
Stiu sentimentul (si bunicul meu a fost preot) si stiu la ce te referi, ai mare, mare dreptate.
ȘtergereO zi frumoasa!
Cartile tale au un parfum deosebit, imprimat de trairile tale frumoase si de dragostea pentru ele... Lumea minunata pe care cartile ne-o dezvaluie e o lume peste care se asterne incet, incet praful, asta referitor la cei care au nevoie doar de net pentru a fi impliniti. :)
RăspundețiȘtergereNumai bine!
Am cel putin un vagon de carti vechi, toate citite.
RăspundețiȘtergereDar atentie, cartile vechi daca nu sunt curatate pot fi cu adevarat un pericol pentru sanatate!
Si o spun in perfecta cunostiinta de cauza
:))) in cazul asta nu putem folosi Kirby :D ... ramanem fara carti :)))
ȘtergereCărţile sunt cărăuşii civiizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas, ştiinţa paralizată, iar gândirea şi meditaţia suspendate.
RăspundețiȘtergere(Barbara Tuchman)