Gândul meu pe foaie ... simplu ca "Bună Ziua!" ...

Ceea ce urmează să scriu nu este o critică la adresa persoanelor care fac fapte necugetate şi mă refer în principal la sinucidere. Nu dădeam importanţă până acum, însă am ajuns să deschid televizorul şi aud din ce în ce mai des de sinucideri. Nu mă simt în măsură să comentez persoanele care o fac însă nu reuşesc, oricât m-aş gândi, să-mi dau seama care e motivul pentru care un om îşi poate lua viaţa. Chiar nu există mod mai bun de a rezolva o problemă decât sinuciderea? Sunt oameni bolnavi, copii, bătrâni care se zbat pentru viaţa lor şi ar da orice numai să aibă parte de ea, persoane care se bucură de viaţă indiferent de greutăţi ... oricât de rău ar fi, tot există o luminiţă acolo undeva la capătul tunelului. De ce un om sănătos, capabil să muncească, cu două mâini, două picioare, fără defecte majore şi poate şi talentat şi-ar dori să-şi ia viaţa?

Mie ăsta mi se pare un dar enorm de la Dumnezeu, să te vezi sănătos şi să ştii că poţi trăi liniştit, să te distrezi, să-ţi faci prieteni, să te bucuri de viaţă. E o călătorie pe care o singură dată avem ocazia să o parcurgem. Mă uit şi la televizor şi văd tot felul de centre de ajutor pentru persoanele bolnave de cancer (majoritatea cazurilor) şi îi vezi cum se chinuie să trăiască, fac tratamente, suferă transformări fizice mai puţin agreabile, îşi dau toată silinţa şi îşi doresc din tot sufletul să aibă şansa să trăiască mai departe. Bine, se zice că nu poţi şti niciodată ce e în mintea unui om şi de asta nu îi critic pe cei care fac această greşeală, însă motivele cele mai dese mi se par puţin exagerate. Dacă cineva se poartă urât cu tine sau se desparte de tine, de ce să nu gândesti într-un mod pozitiv, de ce să nu ne dăm răspunsul cel mai favorabil, poate nu e de mine, poate eu merit ceva mai bun şi asta a fost să fie. De ce să-mi iau eu viaţa pentru cineva care nu mă respectă şi nu-mi dă locul cuvenit ... dacă adopt astfel de comportament şi mă omor cu singuranţă persoana respectivă nu va jeli pentru mine.

Chiar stăteam şi mă gândeam la sărbătorile care vin şi cum sunt oameni care dacă nu împărtăşesc în doi bucuriile, nu se simt bine, se simt foarte frustraţi, trişti şi deja sărbătorile îşi schimbă aerul. 

De ce? 

Nu ai o familie? 

Nu ai prieteni? 

Nu ştii să te distrezi decât cu o coadă după tine? 

... eu una nu vreau, refuz să cred că nu există distracţie şi viaţă după o relaţie. Imposibil. Întotdeauna va apărea ceva sau cineva mai bun în viaţa ta, acel cineva care să ţină la tine şi care să te respecte şi căruia să-i simţi cu adevărat dorul când nu e lângă tine. Un cineva de care să-ţi pese şi nu de o rutină zilnică cum aud în cele mai multe cazuri.

Părerea mea e că omul la plictiseală debitează multe, dar problema nu ar fi ceea ce scoate pe gură, problema mai mare e ceea ce face şi nu suferă numai el, suferă şi ăla din jurul lui. În ziua de azi cele mai mari probleme legate de tema asta le are tineretul. Îi auzi la 15 ani că vor să-şi ia viaţa că i-a părăsit eu ştiu ce mucos. :)))

Râd eu râd, dar .. situaţia este înfricoşătoare şi în ritmul ăsta nu va mai fi nevoie de o apocalipsă să se termine cu pământul, ne terminăm noi singuri ca proştii.