Si restu`i ...

miercuri, 1 august 2012 · Posted in Postări

De multe ori stau şi mă întreb simplu: De ce eu?
Răspunsul: … (cam aşa a sunat mereu).

Am mai povestit eu întâmplări (personale) cu ai noştri scumpi bătrâni :D dragii de ei, pensionarii de pretutindeni, câtă frunză, câtă iarbă …

Am să încerc să o zic aşa ca pe o povestioară:

Într-o zi senină (ieri), când soarele intra pe geam (cu bocancii) şi-mi scălda faţa în razele-i aurii, la o oră potrivită celor ce sunt în concediu (ora 7) aud pe fundal în surdină un glas subţirel, ce-mi şoptea continuu „Ha, ha, ha … ha!” … era doar el, prietenul meu de două zile care s-a autoinvitat la mine şi nu-mi dă pace nopţile (ţânţarul). Trezită în acorduri de vioară (gălăgia de pe stradă şi cea din casă), fericită şi cu zâmbetul pe buze (morocănoasă) mă duc spre bucătărie să-mi savurez cafeaua, gata (ne)făcută. Zâmbăreaţă şi foarte vioaie (greoi şi agale) mă îndrept către terasa din grădină (balcon) să gust din bunătatea soarelui (cele 27 de grade … dimineaţa … la 7). Am stat jumătate de oră să mă bronzez frumos la soare (aţipisem) şi când dau să gust din cafea … hopaaaa, telefonul mă anunţă că urmează încă o zi plină de distracţie (memento: „la bancă la 9”). Mă ridic repede (în reluare vreo 5 minute) şi fug la duş. Am dat drumul la apă şi am simţit de parcă oceanul mă mângâia după o zi toridă de vară (cineva a lăsat iar butonul la duş ridicat). Mă schimb repede şi mă aventurez în lumea magică şi verde de afară. Mă îndrept în pas alert către bancă (cu viteza melcului turbat) şi din gând în vânt ajung cât ai zice peşte în faţa băncii. Fac primul pas în bancă … surpriză, se pare că mai erau şi alţii dornici de plimbări matinale. Mă conformez şi mă aşez la rând (muream de ciudă) în spatele unei stimabile doamne în vârstă (o babă). În faţa doamnei cu pricina (babă) era o fată şi zic în gându-mi …

- „Ce bine, am timp să mă duc şi până la magazin”.

... bun, toate bune şi frumoase şi stau … stau … 10 minute … stau … stau … timp în care lângă mine se formase o altă coadă (coada de la aparatul unde plăteşti facturile) … în capul cozii, oare cine? Un domn admirabil (un moş) cu un teanc de facturi. Ce eram eu toată încântată că am în faţă două persoane, dar ce încântaţi erau cei de la coada de alături, că erau 10 şi tot se adunau. Întorcându-mă cu privirea în rândul meu de chin, observ că am devenit a-2-a :D …

- "In câteva secunde mi-s afară pe uşă."

... ştiţi vorba aia „râde hârb de oală spartă”? Am stat în spatele doamnei (babei) 45 de minute. Îşi făcea femeia card. Madam de la ghişeu era mai nervoasă ca mine. Ea îi dădea o foaie să o semneze, doamna (baba) o semna şi băga pixul la loc în geantă, îi mai dădea o foaie de semnat, iar stăteam un minut două să se caute de pix, semna ce avea de semnat şi îl băga la loc. După ce semnează cam jumătate din acte zice …

- „Stai maică să-mi scot ochelarii să văd ce scriu.”

… ah?!? Da până acum cum ai semnat? Amu` ai nevoie ochelari? Şi începe să se caute de ochelari, şi dă-i şi întoarce şi pune-i şi scoate-i şi bagă înapoi pixu-n geanta şi scoate-l la loc şi tot aşa. Eu din spate mai aveam puţin şi o strângeam de gât. Operatoarea de la ghişeu avea spume la gură şi îi zice pe un ton criminal .. (nu metaforic vorbind, chiar sunase criminal):

- „Aveţi un pix şi pe masă, folosiţi pixul ăla!”

- "Da maică scuze … nu l-am văzut!"

... cele 45 de minute au fost un chin de neconceput pentru o oră aşa de matinală şi un somn pe sponci. Îmi termin treaba şi dau să ies pe uşă când aud din dreptul cozii cu aparatul pentru facturi …

- „Băga-mi-aş .... în el aparat, nu destul am stat să-l aştept pe mocofanul ăla, acum trebuie să aştept să golească şi aparatul …”

... (aparatul, în urma domnului cu mulţi bani şi facturi un raft, dădea spre refuz).

... şi restul? ... Restu`i CanCan!