Gândul meu pe foaie ... simplu ca "Bună Ziua!" ...

M-am decis să-mi încerc şi eu norocul într-un club înfiinţat de către Mirela, clubul „Poveştii Parfumate”. Tema la care am nimerit şi care m-a făcut să mă alătur, este „Parfum de epocă interbelică”, temă propusă de către Elly Weiss.

Despre epoca interbelică sunt foarte multe de zis, nu cred că este posibil într-o singură postare să cuprind totul, deşi sincer recunosc, totul ar însemna şi ceea ce nu mă interesează. Nu mă interesează acestă perioadă pe plan politic, deoarece ceea ce se petrecea în „culise”, în spatele acelui frumos paravan numit „pace” era josnic. Se dădeau „războaie” interne pentru putere, se urmăreau interese proprii şi nicidecum naţionale (aşa cum se lăudau în vremea respectivă), ce să mai … un tam`tam aşa cum vedem şi astăzi.

Prefer să vorbesc despre perioada interbelică, axându-mă pe subiecte ce m-au interesat mereu şi nu vor înceta să mă intereseze, indiferent de epocă: literatură, muzică, dansul, îmbrăcămintea şi ultima dar nu cea din urmă … iubirea şi relaţiile din epoca interbelică.

Când spunem epoca interbelică, la ce ne gândim?

Eu personal, când aud cuvântul interbelic, în mintea mea apar următoarele nume: Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga şi Ion Barbu.

În ceea ce priveşte literatura, perioada interbelică a reprezentat un „boom” (aşa cum obişnuiesc eu să zic) de mari proporţii. Acea perioadă de după război, insufla treptat şi inconştient în inimile scriitorilor romani acea „rebeliune” ascunsă şi ferită de ochii critici ai statului. Literatura românească începe să se dezvolte şi cunoaşte ritmul european de modernizare. Apare pentru prima oară romanul obiectiv, cunoscutul roman al lui Liviu Rebreanu, „Ion”, roman considerat un adevărat rival european. Ideea acestuia, de a pune în rânduri realitatea raportată la perioada respectivă, îşi continuă aerul rural prin lucrările de seamă ale lui Mihail Sadoveanu. Tot în această perioadă, contrar formei romanului obiectiv, apare şi romanul subiectiv, ce are ca scop descrierea amintirilor şi trăirilor autorului, acea descriere a memoriilor la persoana I.  Pe plan romantic, romanul găseşte noi teme, noi dimensiuni în care îşi poate găsi sfârşit, deja începând să se  vorbească despre fantezie.

Pe plan muzical, influenţele vin din America de Nord şi de Sud, acolo unde epoca interbelică era condusă de faimosul jazz şi minunatul tangou. Artiştii ce au luat în seamă aceste influenţe şi au încântat urechile ascultătorilor din acea epocă, acum sunt necunoscuţi pentru mulţi dintre noi. Melodiile lor, după această perioadă dintre războaie, şi-au continuat cursul spre partea lăutărească, uitate fiind vechile tendinţe. Artiştii din acea epocă sunt: Titi Botez (de el auzeam de mică, curioasă fiind mereu să aflu câte ceva despre „atunci”) cu celebra lui piesa „Trurli, trurli” sau alte două piese de senzaţie precum „Femeie,eternă poveste” şi „Hai acasă puişor”. Un alt nume reprezentativ pentru acea vreme este Gheorghe Ionescu Gion – „Dă-mi iarăşi gura ta” , „Adio Doamnă” , sau Jean Moscopol – „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara”.

Dansul făcea furori pe vremea aceea, toţi participanţii la baluri şi serate cunoşteau perfect ritmurile de vals, foxtrot sau tangoul. Aceste întâlniri erau principala rampă în lansarea de prietenii, în obţinerea de noi cunoştinţe şi mai ales în realizarea unor frumoase poveşti de iubire. Fetele îmbrăcate provocator, cu rochii special croite pentru a uşura mişcările pe scena de dans, acele rochiţe cu „poală largă” ce aveau rolul de a accentua agilitatea fetelor, mai ales în dansurile senzuale, dansurile dragostei precum valsul şi tangoul.

La partea vestimentară, epoca interbelică a reprezentat perioada de succes a femeii. Aceastea reuşeau să schimbe nivelul femeii casnice cu nemaipomenitul nivel al femeii în societate. Tendinţele ce veneau de afară, reuşeau să contureze siluetele fetelor din ce în ce mai senzual. Rochiile deveneau brusc mai scurte, aşa zisele rochii „trei-sferturi” (şi să vedeţi cum a evoluat moda … de la trei-sferturi la … trei-sferturi dintr-un sfert) evazate şi cu talia căzută. Materialele deveneau din ce în ce mai uşoare, se punea accentul foarte mult pe dantelă dar nu se renunţa la vestitul corset ce le ajuta să-şi facă o talie de viespie. Pentru întâlnirile din marile cercuri sociale, se opta pentru rochia cu spatele gol şi accesoriul de nelipsit … blană adevărată de vulpe. Tunsorile căpătau formă de bob, se încerca renunţarea la bucle şi se opta pentru folosirea pălăriilor,  iar ca încălţăminte, erau la modă pantofii cu toc jos, comozi pentru o plimbare pe aleile renumite din oraş sau pentru o noapte nebună de dans la unul din aşa zisele „ceaiuri dansante”. 

Iubirea pe vremea aceea, încă păstra misterul ambelor părţi. Se rămânea la iubirea interzisă, la atingeri suave, la săruturi pe obraz şi tineri de mână. Scrisorile de dragoste făceau principalul scop al postaşilor de cartier, acele scrisori parfumate şi timide, ce nu desfăşurau în scris decât iluzii cu subînţeles. Întâlnirile aveau loc la cafenele, în cofetarii sau la lungile plimbări pe seară, la lumina felinarelor. Se vorbea de viitor, se făceau planuri, se împărtăşeau dorinţe ascunse şi uneori se ajungea la un sărut furat de pe buzele suavei iubite.

Mult mai multe ar fi de spus legat de această perioadă, însă am încercat să scriu un rezumat a ideilor mele, a gândurilor ce-mi străbat capul şi uneori nu-mi dau pace, a lucrurilor ce le-am văzut sau citit pe ici pe acolo, a cărţilor ce mi-au umplut copilăria şi a filmelor vechi, ce parcă mă absorbeau cu totul, lăsând impresia unei "realităţi ireale". Sper să vă placă!

Poveşti din aceeaşi categorie găsiţi şi la: Mirela , Elly Weiss , Kundalini , innerspacejournal , Vania , g1b2i3 , DoarATAT , Carmen , Lolita ... dacă am ratat pe cineva vă rog să mă trageţi de mânecă.