Această sărbătoare împreună cu tradiţiile ce o însoţesc,
datează încă de pe vremea geto-dacilor, pe atunci sărbătorindu-se Sântandrei
considerat o mare divinitate, dar care cu timpul a fost înlocuită cu ziua
Sfântului Andrei. Până în jurul secolului trecut, această zi era cunoscută ca o
sărbătoare pentru tineri, aceştia pregătindu-se prin aranjarea încăperii în
care avea să aibă loc petrecerea. Se folosea usturoiul pentru a se unge
geamurile şi uşile încăperii pentru a-i feri de strigoi. Strigoii făceau parte
din ambele tabere, atât strigoii vii (persoanele considerate anormale din punct
de vedere fizic) care îşi părăseau corpul în neştire, cât şi strigoii morţi care
se ridicau din sicrie şi bântuiau prin cimitir şi prin sat pentru a aduce chin
şi suferinţă oamenilor şi animalelor şi pentru a strica recoltele.
Spiritele odată ieşite din corp se transformau în
animale, însă niciodată nu luau forma animalelor sfinte. În acest timp tinerii
se distrau la aşa numita sărbătoare a usturoiului toată noaptea, iar dimineaţa
pe lumină îl scoteau afară, făceau horă, dansau usturoiul şi îl împărţeau la
participanţi, păstrându-l ca pe ceva sfânt, folosit de-a lungul anului
drept leac pentru vindecarea bolilor, farmecelor şi descântecelor.
Tot de
Sfântul Andrei se afla ursita, mai exact, fetele nemăritate prepara o turtă
numită şi "Turta lui Andrei" - făcută din faină de grâu şi foarte
sărată, coaptă pe plită, pe care o mâncau înainte de culcare, iar cel ce-i
apărea în vis să îi potolească setea, era ursitul ce avea să o ceară în
căsătorie de-a lungul anului. La fel se proceda şi cu usturoiul de la
petrecere, învelit fiind într-o cocoloasă de aluat, în funcţie de cum încolţea
se prevesteau nunţile.
Tradiţiile în ceea ce priveşte nunta erau cu mult
diversificate, având loc astfel de ritualuri nu numai în somn sau în casă, ci
şi afară la coteţul porcilor, la fântână, lângă gardul şi poarta gospodăriei,
etc.
Tot tradiţia mai zice că în noaptea Sfântului Andrei, acesta iese
şi hrăneşte lupii pentru iarna ce vine. La ţară, gospodarii, în Ziua de Sfântul
Andrei nu fac treaba, nu se matură, nu se dă gunoiul afară, nu se rânesc
grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se dă
nimic cu împrumut. Dacă gospodarii casei nu muncesc, haita de lupi nu se poate
apropia. Mai este ştiut şi faptul că oamenii obişnuiau să pună la animale cruci
din ceară, dar numai la masculi (tauri, berbeci, vitei, etc.) pe cornul drept.
Se mai spune şi că în seara de Sfântul Andrei toate animalele vorbesc iar cel
care le aude moare.
Postare programată! O zi frumoasă şi "La mulţi ani!" celor ce sărbătoresc astăzi!