Știți cu toții vorba aia ... ”iată ce a adus pisica” ... dar având în vedere că e vorba despre mine, am să schimb puțin textul și voi zice ”iată ce a adus primăvara” - PE MINE! :))))
Nu-mi vine să cred ce repede a trecut timpul. Parcă mai ieri era 1 Ianuarie și uram de cele bune pe aici, pe colo, iar acum mai avem de făcut un pas și călcăm în primăvară, sau pe primăvară ... în fine, înțelegeți voi. Nu cred că vă era dor de amalgamul din capul meu, dar asta mi-s și cu bune, cu rele ...tot mă citiți, deci cred că nu-i așa de rău.
Probabil vă întrebați ce s-a mai întâmplat nou în viața mea. De unde să încep? Observ în jurul meu oameni atât de bolnavi, nu fizic ... psihic :))))) ...încât ajung să-mi pun mâna-n cap. N-am crezut vreodată că am să ajung să văd în realitate filmele de groază cu oameni obsedați, cu oameni bolnavi cu capul (scuzați-mi entuziasmul), oameni care să te harțuiască, urmărească și bârfească la fiecare pas. Pe moment am râs, acum îmi vine să plâng când mă gândesc că există și astfel de specimene fără viață personală și cu o activitate socială impusă, cu prietenii false și cu scenarii visate în miez de noapte. În fine, simt că uneori îmi umplu capul cu mult prea multe prostii, dar cu toate astea ... nu pot să nu mă gândesc.
În altă ordine de idei, mă bucur că m-am întors (nu știu pentru cât timp) și sper să trec pe la fiecare dintre voi să citesc măcar ultimele două postări. V-am pupat! :-*
Se pare că sărbătorile au venit pentru mine cu mici schimbări. Unele mai bune, altele mai rele ... altele pe blog. Știu că am absentat cam mult și acum apar așa deodată cu schimbări. Nu mă întrebați vă rog de unde mi-au venit aceste idei pentru ca nu sunt sigură că aș avea un răspuns. Pentru început simt nevoia să renunț la leapșă ... nu mi-a făcut nimic, nu am visat noaptea nimic legat de ea dar pur și simplu nu mă mai simt legată de acest joc. Da știu, sunt ciudată :))) ... mi s-a mai zis dar nu a avut efect asupra mea.
Cred că am unul din acele ”momente” când nimic nu mă mai mulțumește, când simt nevoia de o schimbare enormă. Mă învârt și mă întorc când în stânga, când în dreapta, privesc înainte și nu văd nimic, privesc înapoi și e la fel. Nu vă speriați, nu e depresie :)) e doar plictiseală. Parcă aș schimba decorul cu totul, măcar pentru un weekend.
Stăteam și mă gândeam ... o fi rutina?
Nici măcar nu este vorba de rutină!
O fi iarna de afară deși nu cred.
Poate noul an ce vine ... 2013?
Nu cred, nu sunt superstițioasă!
Atunci ce este? Simt că vreau ceva și totuși nu vreau. Aș face ceva și totuși nu aș face. Aș pleca dar știu că la jumătatea drumului mă voi întreba dacă am procedat corect. Aș suna pe X și pe Y să-i întreb ce fac și totuși nu aș face asta. Mi-am dorit mult să văd un film ... i-am dat play, m-am așezat comod, m-am uitat la el cam 3 minute și apoi l-am închis. Am zis că mă culc, m-am așezat în pat, m-am foit de câteva ori și m-am ”trezit”.
Am zis că ies ... m-am îmbrăcat, m-am aranjat și am pășit dincolo de ușă .. m-am uitat în față și am văzut pe scări vecina de palier, cu o cană de cafea și o țigară în mână, îmi zâmbea ascuns și zicea ceva ... nu mă întrebați ce, nu am auzit nimic. Am dat din cap, am zâmbit și am trecut mai departe. Coborând scările simțeam gradele de afară și cu toate astea gândul meu îmi zbura într-un singur loc ... la țigara ce o văzusem mai devreme. Am zis că mă duc la magazin și-mi iau și eu un pachet ... o țigară după doi ani, nu-i mare scofală. Înainte să ajung la magazin, întâmplarea (sau nu) a făcut să mă întâlnesc cu un prieten/vecin și să pierd un ceas la vorbă. Când m-am întors înapoi în casă, am realizat că nu-mi luasem țigări și atunci m-am decis să împrumut de la fratele meu. Când am ajuns în fața pachetului, primul meu gând ca o reacție instant, a fost ”Nieh!” ... m-am întors și am plecat.
Noaptea ... noaptea a fost de coșmar! E greu să nu ai somn în miez de noapte și să nu-ți găsești locul nicăieri, să bați perna cu ciudă ca nu se așează cum vrei sau să te uiți prin televizor deoarece ceva interesant nu este.
Muzică? La fel de obositoare ... aceleași melodii mereu și mereu și mereu ... mă aduc la disperare.
Să deschid calculatorul? Da ... îl deschid, intru pe internet și pică curentul ... mă enervez, închid calculatorul, mă așez în pat ... vine curentul. Simțeam că încep să mă agit și atunci a început să răsune puternic în capul meu ”dont worry, be happy” ... ultima melodie ascultată, înainte să mi se închidă violent calculatorul. Cred că am stat cam o oră cu acea melodie și cu gândurile mele înainte să adorm ... dar din păcate nu pentru mult timp ... se făcuse imediat dimineață și așa cum se obișnuiește. undeva pe la 6 jumătate, 7 ... la mine în casă se aude clinchetul ibricului de cafea.
Mai dormi dacă poți!
E atât de obositor când o zi amărâtă trece cu greutatea unui an și a-2a zi o ia de la capăt și iar și iar ... cred că am aflat de fapt ce mă deranjează. Vacanța! Oare așa se simt și cei care ies la pensie după o viață întreagă de muncă?
Oare de ce simțim uneori cu atâta disperare nevoia de a munci?
Dacă tot am prins un moment de liniște, am zis să trec pe aici să vă urez sărbători fericite, multă sănătate, un moș bogat și zile minunate alături de cei dragi. Vă doresc un Ajun melodios, colindători frumoși și prieteni dornici de o cană de vin fiert și o felie de cozonac, fie el și de la Boromir :)))) ... în rest, cam atât. De moș am pomenit, de daruri la fel ... hai să zic și ceva de Anul Nou, asta ”în caz că” ... fie ca noul an să vă aducă ceea ce v-ați dorit în 2012 și nu ați reușit să obțineți, mai multă sănătate (întotdeauna este loc de mai bine), fericire, bani, mai mulți prieteni adevărați ... o casă, o mașină, un robot de bucătărie, o pereche de ciupici ... nu știu, tot ce vă doriți (și lui Vienela îi mai doresc și un BAC frumos cu 10 pe linie :D).
Eu am să încerc să mai trec pe aici măcar așa cât să exersez aruncatul cu privirea, dacă nu reușesc ... atunci sper să ne re-citim sănătoși în 2013.
