Paradis (III)

vineri, 21 septembrie 2012 · Posted in Plictis şi inspiraţie

... în casă, bunica deja făcea planul pentru prânz, se pregătea să meargă în oraş la cumpărături şi voia să o invite şi pe Maria, dar ea a refuzat respectuos şi s-a refugiat în camera ei. Odată ajunsă în cameră, s-a apucat să desfacă bagajele, să-şi aranjeze lucrurile şi să deschidă geamul pentru a înviora puţin atmosfera. Ajunsă la geam, mare i-a fost surpriză când a văzut că în vechea curte au apărut două căsuţe de lemn frumoase, construite în stil rustic ce aduceau mai mult a două căbănuţe. Într-una din ele l-a văzut pe Darius intrând şi s-a decis să stea ferită după perdea pentru a-l putea privi mai atent în speranţa că poate va reuşi să-l înţeleagă mai bine. După cinci minute acesta părăsi căsuţa îmbrăcat în haine de vânătoare şi ducea în spate o geantă verde ce părea grea după modul în care toarta atârna pe umăr. În timp ce-l privea în uşa camerei se auzi un ciocănit:

- Maria eşti acolo?

- Da bunicule!

- Noi mergem la vânătoare, cand vine bunica să-i spui unde am plecat.

- Bunicule …pot să merg şi eu?

... bunicul a stat un moment pe gânduri şi văzând faţa fetei i se făcu milă şi a dat din cap în semn de afirmare. Aceasta se schimbă repede cu haine potrivite şi fugi spre grajd să-l încalece pe Mister. Cei doi, bunicul şi cu Darius, o aşteptau pentru a putea porni spre pădure. Când Darius a văzut-o că se apropie, îl încerca acelaşi zâmbet sarcastic şi uitându-se spre bunic, îi zise mai mult în şoaptă:

- Domnule Flavius sunteţi sigur?

- Nu, dar ce are să se întâmple rău?! Nu mergem foarte departe!

... în urma indicaţiilor stricte ale bunicului, cei trei porniră în sfârşit la vânătoare. Mergând din ce în ce mai adânc în sufletul pădurii, fata rămânea uimită de frumuseţea ce o înconjura, nu-şi putea lua ochii de la cer, de la copaci, susurul apei o mângâia şi soarele îi alinta pielea printre coroana copacilor.

- Ar fi bine să fii atentă la drum. Voi fetele de oraş …. (spuse Darius zâmbind din nou sarcastic).

... Maria parcă nici nu-l auzea, aşa era de fermecată de ceea ce o înconjura şi dorea să nu rateze nimic din încântătoarea plimbare prin pădure, dar … ceva o trezi din visul minunat pe care-l trăia. Se auzi un urlet în pădure, un urlet lung şi ascuţit ce îţi dădea fiori pe şira spinării. Speriată se uită la bunicul ei, căutând cuvinte de linişte şi siguranţă. Când Darius i-a zărit comportamentul a început să râdă zgomotos, gest ce a făcut-o să realizeze că nu e decât încă un băiat ce încearcă să se dea mare şi nu înţelegea cum de bunicul îi ţinea partea, ba chiar mai mult îl şi angajase la fermă. Mergând în spatele lui, îi urmărea atent fiecare gest şi se gândea la o metodă de a-l face să-şi ceară scuze pentru comportamentul ce îl avea faţă de ea. Când a dat să se apropie de el, acesta o luă la goană, pierzându-se în pădure, iar după câteva momente se auzi o împuşcătură.

- Mi-a luat-o iar înainte băiatul ăsta (spuse bunicul râzând)!

... Maria se uita nedumerită la el, nu înţelegea ce vrea să spună …era vorba de vânat, era vorba de lupi … când l-a vazut pe Darius că se întorcea şi ducea pe spatele calului un porc mistreţ mare, cu nişte colţi înfiorători şi cu ochii deschişi ce parcă o priveau şi cereau milă. La întoarcere, printre ierburile din pădure trecuse un şarpe, animal ce îl băga în sperieţi pe Mister de fiecare dată, făcându-l să se ridice pe picioarele din spate, aruncând-o pe fată jos. Darius se repezi la ea pentru a o ajuta şi ridicând-o în braţe o privea din cap până în picioare în căutarea rănilor şi loviturilor. Atunci ea se simţi ciudat, nu era un sentiment rău, se simţea femeie. Se uita în ochii lui şi vedea cum este Darius cel adevărat, acel băiat inocent ce se ascundea în spatele măştii reci.

Când bunica a aflat despre întâmplarea din pădure, s-a enervat şi a început să-i mustre pe cei doi, să-i certe şi să le ceară socoteală, ce minte au avut amândoi de au îndrăznit să-i permită Mariei să-i însoţească la vânătoare. Cei doi bărbaţi, bărbaţi în toată firea, stăteau şi ascultau cearta femeii cu capul lăsat în jos asemenea unor copii ce făcuseră o poznă. Maria a început să râdă, gândindu-se că bunica până la urmă are să-i facă plăcerea ţipând puţin la Darius … o făcea să se simtă bine, răzbunată, dar nu din răutate ci pur şi simplu din dorinţa de a-l tachina pe băiat.

Spre seară în curtea din spate, se organiza o petrecere în cinstea vânatului. Focul se înălţa puternic către cer şi lumina curtea precum soarele în zori, bunica şi cu restul femeilor trebăluiau de zor pentru a pregăti vânatul şi bucatele, bunicul stătea de vorbă cu Marius dar … unde era Darius? Fata îl căută din priviri şi nu reuşea să-l zărească. Undeva pe la mijlocul nopţii, acesta s-a alăturat petrecerii împreună cu o tânără domnişoară, ce părea că are în comun cu el ceva mai mult decât o simplă amiciţie. Nu-i scăpa din ochi, îi studia atent şi gesturile băiatului nu-i dădeau pace. Ceva în interiorul ei o rodea şi nu-şi dădea seama ce. Iubire sigur nu era, abia îl cunoscuse şi nici măcar asta nu s-a întâmplat în termeni civilizaţi. Îi displăceau atingerile ce băiatul i le oferea fetei, săruturile pasionale şi sticla de bere ce o împărţeau. Simţi nevoia să se ducă la bucătărie să se răcorească, să-şi ia o cafea … să dispară din faţa celor doi. Când s-a întors în curte aceştia nu mai erau, dispăruseră. Maria căuta semne în căbănuţa lui Darius, voia să vadă mişcare, voia să vadă ceva … o umbră, o lumină, ceva … oare unde s-au dus?

În dimineaţa următoare, trezită cu noaptea în cap, a observat cum domnişoara ce-l însoţea cu o noapte înainte pe Darius, părăsea căbănuţa în linişte, pe furiş … de parcă ar fi săvârşit o faptă de necugetat. Atunci Maria şi-a dat seama ce s-a întâmplat, a realizat în sfârşit că era prietena lui şi senzaţia trăită a fost cea asemenea unui pumn în stomac. Când l-a privit pe Darius în ochi a simţit gelozie. Ştia că totul se datorează faptului că este atrasă fizic de băiat şi refuza să creadă că el nici nu o observa şi totuşi poate era mai bine aşa... (va urma)