Odată cu timpul, când am mai crescut, ceva s-a schimbat în ochii mei în ceea ce priveşte teatrul. Am început să realizez că nu e aşa de roz viaţa în teatru, oricum nu pe atât pe cât părea. Auzi în stânga şi în dreapta: "Ce rol frumos a avut respectiva/respectivul" ... şi asta o zici tu ca privitor, dar mă gândesc aşa ... poţi fi actor dacă nu ai stomacul tare? Nu toate piesele sunt cu făt-frumos călare pe un cal alb, mai sunt şi spani călare pe butoi, mai tineri sau mai în vârstă. Piesele îşi schimbă cursul odată cu evoluţia în timp, în ziua de astăzi o piesă fără scene de amor (măcar una) nu e piesa şi hai să recunoaştem că mai ales piesele de teatru şi filmele româneşti au multe scene de amor ghebos şi silit.
Să te duci tu la servici cu gândul că trebuie să joci trei scene de amor cu Dnu` X-ulescu (un exemplu) care este mai mare ca tine cu 40 de ani (alt exemplu) şi pe care îl saluţi cu "Bună Ziua!". Te mai poţi duce la servici cu zâmbetul pe buze dacă nu deţii un stomac rezistent? Să ştii că vine moşulică şi te pipăie şi îţi pune mâna pe colo ... pe colo ... pe dincolo ... şi cum regizorii romani sunt nesătui, în scenă mai trebuie să te mai şi dezbraci. Eventual să-i mai simţi şi mâinile aspre, sau să fie una din persoanele care au mâini pufoase (sau termenul moldovenesc "puhabe") şi să le simţi pe tine în timp ce te mai şi pupă. Dar, cum nimic nu iese bine din prima, scena se repetă (film), ca să nu mai zic la repetiţii (teatru) - nu eşti dezbrăcată dar tot trebuie să te pipăie, ca să îşi satisfacă regizorul dorinţa de a ţipa la tine "Stop! Din nou...". Eu una, sincer, deja simt frig pe şira spinării şi asta numai scriind.
Dacă stau bine şi mă gândesc, mă bucur că am apucat calea cu desenul şi regret nopţile triste când mă gândeam de ce n-am dat la teatru! Iaca de asta! (cum are timpul capacitatea de a ne răspunde la orice întrebare). A da ... pe lângă faptul că treci prin aceste momente, să le zicem aşa, vine şi seara mare cu sala plină şi în primul rând acolo cu geana pe tine, părinţii tăi şi iubitul/iubita ... mască când văd cum poate un om mai în vârstă ca ei să te "bulănească" şi tu să stai.
Bine că dacă ar fi să privim pe partea asta, mai sunt şi lucruri frumoase şi
băieţi super care întâmplător sunt în piesă cu tine şi te sărută şi te mângâie
şi-ţi dau flori ... că altceva nu vezi, că la rău tot rău trage şi puţine sunt
cazurile când poţi zice "Ieeeeeei am o scenă fierbinte cu Dnu` Pachet de
muşchi". Sunt şi cărora le place, asta este adevărul, ce contează că e mic, că e mare,
că e tânăr, că-i bătrân ... dacă pune mâna, e bun! Cum credeţi că-şi clădesc unii
(s)experienţa?
Si eu am fost subjugata de teatru...Am avut odata ocazia sa joc pentru un specatcol umanitar in rolul Domnului Sarl(,,Chirita in provintie")si a fost o adevarata provocare. Am starnit adevarate valuri de ras cu mustata mea improvizata(un marker a fost ,,geniul creator")si cu atitudinea mea...
RăspundețiȘtergereFiecare ,,meserie" are micile ei neplaceri insa per ansamblu teatrul ramane un taram mirific pentru mine. Poate ca nu acesta a fost locul tau...desavarsirea ta ca si om e in alta parte. Ii voi invidia mereu pe actori, si vorbesc despre cei adevarati si despre adevaratul tetru si nu futilitatile contemporane; pentru daruirea si pasiunea lor. Mult succes pe drumul tau, al desenului si fie ca tot ceea ce faci sa fie impregnat in timp si pe buzele, memoria tuturor.
Cred că trebuie să fii făcut pentru actorie, cu pachetul complet: muncă, talent, abandonare. Presupun că actorii nu resimt în felul acesta diversele "interacţiuni" la repetiţii sau în spectacole. Studiază rolul, îl gândesc, îl simt, apoi se abandonează rolului, cu tot ce presupune (fie că presupune "mâini pufoase", fie "pachet de muşchi").
RăspundețiȘtergereSi tu acum...
RăspundețiȘtergereDepinde in ce piesa joci.
Poate sa fie si invers :)
"Cum credeţi că-şi clădesc unii (s)experienţa?" =)) Sincer nu as vrea sa am tangete cu Dnul X'ulescu[-(, dar pe Dnu' Pachet de muschi nu cred ca l'as refuza:-"...oricum teatrul nu'i de mine..eu incep sa rad repede si cand incep sa rad greu ma opresc:))
RăspundețiȘtergereAsa zicea si maica-mea, ce e aia sa te pupi cu toti :)) Eu atunci eram mai mica,si ma gandeam ce fain o fi sa te pupi cu Alain Delon ;)
RăspundețiȘtergereFrumoasa dorinta!
RăspundețiȘtergereSi eu mi-am pus candva aceste intrebari. Si tot in acea perioada visam sa fiu stransa in brate de Pierre Massimi. :))
RăspundețiȘtergereDar nu mi-am dorit niciodata sa devin actrita.
Am citit si parca ti-am "vazut" visele de a deveni actrita :)
RăspundețiȘtergereSa stii ca uneori, pe vremuri, ma gandeam ca mi-ar placea si mie. Nu stiu cat talent aveam, dar sunt convinsa ca m-as fi achitat cu seriozitate de tot ceea ce implica un rol. Inclusiv acele parti mai putin placute. Ca orice profesie, are si actoria neajunsurile ei. Sa stii ca indivizi de jde de mii de ani incearca sa puna mana pe o femeie si in alte situatii, si in alte profesii. Esti atat de tanara incat inca nu ti s-au intamplat accidente de genul asta. Si cata arta iti trebuie ca sa stii sa jonglezi, sa scapi din toate cursele! Adevarata arta actoriceasca! :))
Revenind la actorie, actorul ala care pare tanar si plin de muschi s-ar putea sa fie un nesimtit si sa-i puta oribil gura pe cand cel in varsta, trecut prin viata si sute de roluri si sigur devenit un mare maestru, s-ar putea ca pretuirea ce il inconjoara ca o aura sa faca acea apropiere impusa mult mai putin neplacuta decat pare.
Lucrurile sunt foarte relative. Pot fi privite din zeci de unghiuri. Si oricum, actorii percep aceste lucruri cu totul altfel decat le vedem din afara. Ei acolo merg la serviciu :)
Un sfarsit de saptamana minunat iti doresc!