Paradis (V)

miercuri, 26 septembrie 2012 · Posted in Plictis şi inspiraţie

Următoarea săptămână, pentru cei doi, a fost un joc continuu în care îşi aruncau priviri şi cuvinte, se gândeau unul la altul şi se urmăreau pe ascuns de la geam. Ei îi era teamă să facă un pas deoarece nu era sigură pe comportamentul lui, acum vorbea frumos cu ea în momentul următor o respingea şi punea o barieră între ei. El, voia să facă un pas în faţă dar erau două mari motive pentru care ezita mereu. Primul era legat strict de reacţia şi respectul lui faţă de bunic, nu voia ca acesta să creadă că l-a trădat şi că i-a făcut aşa ceva tocmai lui, cel care a avut grijă de el mereu. Al-2-lea motiv era fata … nu putea să suporte un refuz din partea ei. Se tot gândea că poate se joacă cu el sau poate .. nici nu realizează că se joacă cu el şi prin zâmbetele şi privirile ce i le oferă îl face să înnebunească şi să apeleze la „prietena” lui din ce în ce mai des. Încerca să realizeze ce se întâmplă de fapt cu ei. Oare o iubea? Era cam mult zis. Sigur este atracţie fizică, atracţie apărută odată cu plimbarea la lac şi totuşi nu era numai atât … inima i se umplea de fericire când o auzea, când îi auzea glasul şi mai ales când îi rostea numele. Situaţia dintre cei doi devenea din ce în ce mai încărcată şi cu toate că se evitau nimic nu-i putea face să nu se gândească unul la celălalt.

Într-o zi, când aceasta l-a scos la plimbare pe Mister, într-o poenită la marginea pădurii s-a întâlnit cu Darius. Acesta era cu încă doi băieţi, terminaseră de vânat şi se pregăteau să se îndrepte spre fermă. Fata l-a oprit şi i-a făcut semn că vrea să vorbească cu el. Băiatul i-a îndemnat pe cei doi să pornească spre casă ca el are ceva treburi de rezolvat.

- De ce mă eviţi Darius? (spuse cu tristeţe în ochi)

- Sunt ocupat! Nu am timp de pierdut pe vorbe!

- Uite vezi? Iar mă eviţi … de ce ai venit să-ţi ceri iertare dacă nici nu ai dorinţa de a sta de vorbă măcar cu mine. Simt că am greşit cu ceva … zi-mi unde.

… băiatul o privea în ochi şi gândurile o luau razna. Voia să o sărute, să o îmbrăţişeze, să o facă a lui dar mereu la sfârşitul gândului apărea … bunicul şi totul parcă se năruia în jurul lui.

- Chiar am treabă! Trebuie să plec (se urcă pe cal şi plecase în galop)

…supărată, Maria, după o plimbare prin pădure s-a întors pe înserat la fermă. L-a pregătit pe Mister pentru noapte, l-a periat, i-a dat să mănânce şi l-a închis în boxa lui. Se lăsase noaptea şi ea nici măcar nu observa, în jurul ei s-a făcut linişte şi singurii care se mai auzeau erau caii. Îndreptându-se spre uşă, simţi cum două mâini o cuprind de mijloc şi cum cineva s-a lipit de ea, strângând-o cu putere. Deşi trebuia să se sperie, reacţia ei a fost cu totul diferită, ştia că cel care o strânge la pieptul lui este Darius. Când s-a întors băiatul o privea flămând. Ochii îi străluceau şi corpul lui devenea mai puternic, muşchii se conturau în linii perfecte şi venele de pe mâinile lui dădeau să explodeze. Băiatul a început să o sărute pe Maria cu pasiune, îşi plimba mâinile pe spatele ei şi îi dezmierda buclele din păr. Voia să o acopere cu totul, voia să o facă a lui acolo, în momentul ăla. In sfârşit a simţit ceea ce şi-a dorit de atâta timp, încă din noaptea în care Darius şi Delia au venit la petrecere. Se simţea bine în braţele lui, se simţea în siguranţă şi nu voia ca momentul să se termine. Acesta a rezemat-o de perete şi a început să o mângâie pe tot corpul, mâinile lui nu mai găseau limite şi o atingeau în cele mai intime locuri, iar aceasta nu opunea deloc rezistenţă. Corpul ei tânjea după atingerea lui, voia să o facă să se simtă femeie ca atunci când a ridicat-o în braţe în pădure.

- Maria! Eşti acolo? (se auzi glasul bunicii)

… cei doi au sărit pe loc, Darius s-a ascuns în boxă lângă Mister şi Maria a ieşit afară pentru a o întâmpina pe bunică.

- Da bunico, sunt aici, l-am pregătit pe Mister pentru noapte.

- M-ai speriat. Nu ştiam ce ai păţit. Hai în casă că s-a lăsat rece afară şi nici măcar nu ai apucat să cinezi ... (va urma)