Butoiul cu "parfum" şi mierea de albine

marți, 9 octombrie 2012 · Posted in

Dacă tot am revenit, ia să postez şi eu ceva să fiu în rând cu lumea bună. Încercând să recuperez ce am pierdut, am luat blogurile din listă în rând şi am ajuns la Vienela. Citind prin postările ei mi-am adus aminte de două povestioare sau zicale sau ... nu ştiu, cred că fiecare le interpretează în mod propriu, dacă vrei nu faci doar din ţânţar armăsar, poţi face şi dintr-un cuvânt un basm întreg, nu? Oricum nu cred că aberează cineva mai mult ca mine, dar să-i dăm drumul (la poveste):

Înainte să încep am să pun o poză care să vă mai şteargă din imaginea ce poate o voi picta şi în faţa voastră, după ce terminaţi de citit rândurile de mai jos. Asta aşa .. în semn de iertare! Una din ele îmi afişa în faţa ochilor (cum am mai zis, am obiceiul să-mi imaginez tot ce aud) o imagine nu tocmai frumoasă, dar destul de educativă aş spune eu. Adică pentru mine a însemnat ceva de mi-a rămas în cap până în ziua de astăzi şi nici nu cred că voi scăpa de ea prea repede, probabil niciodată ... şi acum mă refer în special la poza din mintea mea. 
 
Mi s-a zis aşa "Fiecare om când se naşte primeşte un butoi" ... în gândul meu era must (dar nu, nu era vorba de must) ... "şi acesta este plin trei sferturi cu rahat şi un sfert cu miere." ... eu deja aveam un ochi în stânga şi unu în dreapta şi o privire de ziceai că am mâncat la micul dejun un kg de lămâi ... "Acum, întrebarea mea este următoarea: de unde crezi că e mai bine să începi să mănânci?" ... copil fiind pe vremea aia, răspunsul meu clar şi răspicat a fost "încep cu mierea", iar persoana care mi-a povestit a început să râdă. Mă uitam nedumerită şi nu ştiam de ce ... adică mă întrebam în gându-mi de copil "E mai bun rahatul? Poate da, dar cel din cozonac.". După ce am mai crescut, am început să văd de fapt în ce direcţie bătea această "comparaţie". Cei ce încep cu mierea, se bucura o perioadă, dar după aia când aceasta se termină, au de mâncat la rahat (şi nu turcesc) până la moarte. Cei ce încep cu rahatul, ajung undeva la o vârstă, într-un moment anume când încep să guste din dulceaţa vieţii, că până la urmă la asta se referă această comparaţie mai puţin parfumată. Eu cred că de fapt acest "rahat" plastic se referă la tot ce trebuie să înghiţi până ajungi la o vârstă în care poţi spune clar şi răspicat: "Da, m-am realizat!", şi cred că ştim cu toţii la ce mă refer, şcoală (pentru mulţi ar reprezenta o perioadă neagră), serviciul (primul servici în orice caz), şeful (naşpa), datoriile, neplăcerile şi obligaţiile (ce vin odată cu maturitatea), în fine ... greutăţile prin care treci pentru a reuşi să-ţi găseşti un drum în viaţă, un scop. Acum, cred că e clar ce înseamnă mierea nu? Partea aia frumoasă la care visam toţi, acele bătrâneţi liniştite pe care le aşteptăm cu toţii şi cei 5 (sau mai mulţi) nepoţi care să ne aline bătrâneţile.

Voi de unde aţi începe aventura?

În cealaltă postare, Vienela vorbea despre credinţă şi despre Dumnezeu, rânduri ce mi-au adus aminte tot de o mică povestioară ce sună aşa: "Dacă nu crezi în Dumnezeu şi El nu există, nu ai pierdut nimic, dar dacă El există şi tu nu crezi în El ... e vai şi amar de tine!". Eu am mai zis şi nu ascund asta, cred în Dumnezeu şi ceea ce am scris cu un rând mai sus m-a pus pe gânduri serios şi asta tot la o vârstă fragedă. Nu mai eram copil, pot spune că avem destulă judecată în pălărie şi m-a impresionat. Câteodată stau şi mă gândesc dacă nu e mai bine să dai exemple de astea plastice (şi mă refer strict la copii) ... adică la mine a avut efect :))) ... cred, din perspectiva mea, că sunt o persoană destul de normală, cu ceva judecată. Nu, nu mă laud ... zic şi eu ce am auzit pe la alţii ... ehh, vorbe-n vânt!

Voi ce părere aveţi? (nu despre mine, deşi nu mi-ar strica o opinie) ... despre cele două mici "învăţături" să le zic aşa.

9 Responses to “Butoiul cu "parfum" şi mierea de albine”

  1. Hm... Cred ca as incepe cu mierea si as lasa fierea pentru final... As manca numai cate putin, sa ajunga mierea cat mai mult :) La batranete - oricum o invertim - fierea tot ne atinge: ne lasa una, ne lasa alta... Stim noi ca mai apucam senectutea? :) Sigur ca pilda face abstractie de varianta ca nu atingem batranetea, dar tot cu mierea as incepe... De la atata dulce... o gura de fiere... aduce noroc ;) La un moment dat suntem mai aproape de moarte decat de momentul nasterii si cred ca vom manca mai putin rahat decat avem in butoi...
    Sigur ca sunt subiectiva, dar... asta e!

    In ceea ce priveste "pilda" a doua... (la care s-a gandit si Pascal, dar nu cred ca la modul serios) daca Dumnezeu exista si nu credem in el nu vom patimi nimic! Dumnezeu citeste in inimi - asa se zice; nu? O inima curata e pe placul Domnului chiar daca cel cu inima curata nu crede in divinitati! Pe Dumnezeu nu-l intereseaza recunoasterea "autoritatii" sale, ci dragostea pe care o doreste pentru oameni, intre oameni. In plus, se spune ca Fiul a venit pe Pamant pentru pacatosi si/sau necredinciosi, nu pentru credinciosi...
    Parerea mea: nu trebuie sa credem in divinitate pentru a fi
    buni.

    Viata fericita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este o treaba destul de complicata si este adevarat, fiecare vede cum pofteste si le traieste ca atare.

      Ștergere
  2. Despre prima parte...Cred ca e bine sa se ia din ambele... O lingurita-doua de rahat dar si macar un varf de lingurita de miere. Perioada in care ne formam si cat de cat ne realizam nu e chiar neagra. Mie, de pilda, perioada scolii si a facultatii mi s-au parut cele mai frumoase perioade din viata mea. Am prins multi ani buni si la job. Ca de vreo 3 ani lucrurile au mers foarte prost...asta este. Altora li se intampla lucruri chiar mai grave. Batranetea nu-i un rai...nu-mi doresc sa ajung prea repede acolo. Nu vine cu prea multe lucruri bune...ma uit la parinti si la alti oameni mai in varsta din viata mea...si nu ma entuziasmeaza perspectiva. Deloc :(
    Iar nepoti...sincer, nici nu ma gandesc pana acolo. :))
    O noapte buna iti doresc!
    P.S.- Ma opresc fiindca am exagerat cu raspunsul...m-am intins putin cam mult ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stai linistita, nu esti singura :)) ... nu ma deranjeaza raspunsurile lungi. O noapte buna iti doresc si eu :D

      Ștergere
  3. Greu de precizat chestia cu butoiul..... Cred ca mai bine ar fii o alternare în a "manca"! O gura de miere si doua de rahat.
    Acum sa ma si explic, daca pastrezi toata mierea ptr batranete risti sa ramana în butoi o parte!
    In ceea ce priveste existenta lui Dumnezeu.. Eu cred ca fiecare îl poarta în suflet în modul înteles si nu asa cum este prezentat de biserici, popi.... etc.
    Sa ai o zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevarat ca fiecare vede ce vrea, dar oare e bine ce vedem si felul in care vedem? Cine stie! :))

      Ștergere
  4. Eu cred in Dumnezeu nu in biserici, popi si ce mai sunt pe aici pe pamant pe la noi...

    RăspundețiȘtergere
  5. Se spune atunci cand ai noroc ca ai mancat rahat :)
    Sincer, eu nu pot manca miere, imi face aciditate la stomac.
    Pentru parte a doua o sa dau acelasi raspuns ca si in cazul Vienelei:
    Nu sunt religios, asa ca nu prea pot sa spun mare lucru.
    Cred cu tarie ca D-zeu este in sufletul fiecaruia dintre noi.
    Stiu destui oameni care se duc la biserica pentru:
    “Doamne fereste, dar daca D-zeu exista !”

    RăspundețiȘtergere
  6. Grea intrebare ai pus. Cred ca as prefera sa mananc in fiecare zi cate putina miere, cu speranta ca imi va ajunge cat mai mult timp si cate o lingurita mica de rahat, dar nu mai mult de o data pe saptamana, pentru a nu uita ca viata nu este doar miere.
    Referitor la credinta, daca Dumnezeu chiar exista si este bun, sunt convinsa ca ii va ierta pe pacatosii care s-au indoit de existenta lui, la fel cum ii va ierta si pe credinciosii care au facut rau altora, care au barfit, care au furat sau preacurvit.

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.