Azi am reuşit în sfârşit să mă indispun şi să mă întristez. Deşi până acum trăiam cu ideea că va fi bine, voi găsi eu o variantă ... azi toate corăbiile mi s-au înnecat. Mi-am dorit atât de mult un animăluţ (am mai zis asta într-o leapşă) încât am visat la tot ce am putut. Mi-am dorit mult un căţel, apoi peşti, apoi broscuţă, apoi papagali, iguană, iar peşti, iar căţel şi tot aşa. Una din părţile rele şi care mă doare cel mai mult, este că nu am parte de înţelegere şi sprijin din partea familiei. Nu vor fi niciodată de acord cu un animal în casă, în curte da ... în casă niciodată. Când eram mică, noroc că stăteam la bunici şi am avut parte şi eu de animale, de toate cele, câini, iepuri, porumbei, găini, raţe, porci ... etc., ca la bunici. Eu sunt o foarte mare iubitoare de animale şi mereu au reprezentat pentru mine o atracţie de nestăpânit.
De ceva vreme, mă bate un gând serios de a-mi lua un animăluţ în casă (sau mai multe, dar primul pas e mai greu) şi am decis să-mi iau un căţel. Cineva m-a întrebat de ce nu adopt unul, sunt atâţia ... ştiu, sunt mulţi şi am adoptat toată viaţa, care cum îl găseam pe stradă, fugeam la bunica şi reuşeam să o corup (tot o mare iubitoare de animale). Dar acum ... vreau altceva, vreau ceva frumos, ceva de rasă, ceva special.
Mă chinuie atât de mult acest gând încât sincer vă zic, am ajuns să visez şi noaptea. Când în sfârşit m-am decis să-mi iau câine, nişte prieteni foarte buni (tot iubitori de animale) mi-au recomandat să aştept "generaţia" de primăvară, cei de toamnă fiind mai sensibili şi necesită o îngrijire permanentă şi cum eu nu am ajutor din partea familiei, îmi va fi mai greu să-i ofer iubirea necesară pentru a putea trece cu bine de iarnă (mai am şi eu treabă şi singură nu mă descurc). Ok, acum nu-mi rămâne decât să aştept să treacă iarna şi să vină primăvara să-mi iau şi eu un căţel. Sper ca până atunci să mă abţin în a mă lăfăi în bani şi să pun deoparte şi pentru viitorul meu coleg de cameră şi de ar fi problemă numai la achiziţionarea lui (300 de euro ... la cum evoluează euro, presimt nervi mulţi), ar fi ceva, dar mai sunt şi costurile de întreţinere, că doar e un suflet şi el, nu? Altfel cred că-mi luam un robot!
Cealaltă parte care mă întristează la fel de mult, este indiferenţa, ipocrizia şi lăcomia cu care sunt tratate aceste animale. Aşa cum probabil ştiţi cu toţii, renumiţii samsari s-au instalat peste tot, până şi în România. Când am crezut şi eu că o să găsesc un loc serios în oraş de unde pot achiziţiona un animăluţ sănătos, mi s-a dat în cap. Văzând atâtea plângeri despre canisa respectivă, m-am decis să caut şi altele, chiar din toată ţara, însă rezultatul ... acelaşi. Mulţi, pentru dorinţa de profit, chinuiesc săracele animale într-un hal de neconceput. Pentru cei ce nu ştiu termenul de samsar, într-o versiune liberă i-aş putea defini ca "persoane fără inimă care cumpără căţei la kilogram din străinătate şi îi vinde la supra-preţ în România". Problema nu ar fi preţul, pentru cei ce îşi doresc cu adevărat aşa ceva, nu ar fi un impediment. Problema adevărată este reprezentată de sănătatea căţelului. Nu contează dacă acesta are sau nu pedigree, cip sau paşaport. Aceste detalii sunt neinteresante pentru multe persoane, însă problemele genetice, nu. Nu cred că îi convine cuiva să îşi ia un căţel de care să se bucure un an şi apoi să moară sau mai rău să schilodească şi apoi să se chinuie şi el şi să te chinui şi tu. De câteva zile mă tot uit şi uit pe net şi vă zic sincer m-am îngrozit, nu ştiu ce am să fac, cum am să fac dar trebuie să reuşesc, nu?
Costă cam mult un cățel, dar cred că oricât s-ar investi în el bani și alte cele fără dragoste el se stinge ușor.
RăspundețiȘtergereAșa că dragostea ta să crească tot mai mult până și după ce îl vei ține în brațe! :D
La mine dragostea nu ar fi o problema, am destula, impart in stanga si-n dreapta :)))
Ștergerepe vremea când îmi erau fetele micute, am avut tot felul de animalute - asa cum spui tu, mai întâi acvariu cu pesti, apoi hamsteri, apoi papagali, pisici, broasca testoasa, boboci de rata si în final catel. Am avut un foxterrier superb! jucaus si nebunatic, parca era jucarie trasa cu cheita ;)) Când am plecat în Germania, l-am daruit unor prieteni de încredere, care aveau deja un câine, dar foarte batrân si si-au dorit unul tânar, dar nu bebelus :) exact cum era al meu. Pentru ca trebuie sa-ti spun, e greu cu bebelusul! dar si deosebit de frumos!
RăspundețiȘtergereAcum, mi-e dor câteodata de clipele vesele, de mângaieri, de joaca si alergaturi cu catelul nostru, dar... sunt rezervata în a lua unul! A avea un catel presupune o multime de responsabilitati! nu mai merge sa pleci mai mult de 5 ore de acasa, poti uita concediile unde accesul lui nu este permis, prieteni care sunt alergici te vor ocoli... Plus impozitul anual, asigurarea în caz ca face daune, asigurarea medicala, iesirile regulate la "tufis"- indiferent ca ploua cu galeata sau sunt doar 2°C afara! Câinele este un sufletel, ce are dreptul sa fie fericit!
Sunt puncte pe care trebuie sa le iei in calcul! eu una, acum nu pot sa-mi asum asemenea responsabilitati! poate, când voi fi batrâna si singura...
Stiu ca implica multa responsabilitate, sunt constienta de asta si totusi vreau :)) ... sper doar sa nu-mi para rau, dar avand in vedere ca sunt o mare iubitoare de animale, nu cred ca as zice nu unui sacrificiu.
ȘtergereMi se pare ciudat sa aud asa ceva. Mereu am crezut ca interesul lor este sa aiba caini sanatosi, pe care sa ii poata vinde usor. Noi avem un prieten care are canisa si cainii lui arata foarte bine, castiga an de an concursuri de frumusete... Are un catel batran care a facut diabet. Crede-ma ca da peste 10 milioane in fiecare luna pentru tratament si mancare, cand altii in locul lui poate il eutanasiau.
RăspundețiȘtergereCe rasa iti doresti?
Si eu am fost surprinsa cand am aflat asa ceva dar se pare ca e adevarat, oricum, rusine lor! :)))
ȘtergereUn bulldog francez.
Prietenul nostru creste doar Husky. :((
ȘtergereDar mi se pare imposibil sa nu gasesti un buldog sanatos si frumos.
Husky ii place fratelui meu :))) ... m-a innebunit de cap :D
ȘtergereSi eu sunt ferm convinsa ca exista undeva, un crescator serios a rasei pe care mi-o doresc. E posibil sa fie chiar si in Romania, insa ... cum dau eu de el? Ca la un simplu search pe internet imi pun mainile in cap si fug in lumea larga :))
Mult succes!
RăspundețiȘtergereMerci, sa fie!
ȘtergereContinua sa cauti:) pana la primavara mai este timp:p sau daca ai prieteni/cunoscuti cu caini ii poti ruga pe ei sa'ti dea un pui
RăspundețiȘtergereCaut, caut, nu ma las :))) ... eu-s mai tare ca toti, ca vantul, ca ploaia, ca toti pesimistii din lume :)))))))) ... glumesc. Caut, nu renunt, chiar imi doresc unul. Din pacate nu am prieteni cu astfel de rase :(
Ștergeredaca iti doresti atat de tare un catel...cumpara-l si gata...nu mai sta atat pe ganduri si nu mai cauta atatea chestii pe internet...il cumperi si te bucuri de el..fii increzatoare si optimista!:D
RăspundețiȘtergereAsta-mi tot spun si eu mereu :)) ... sa dea Domnu` sa nu ma sucesc la 180 de grade. Multumesc pentru sustinere.
Ștergereo sa ai catelul care ti se potriveste,o sa vezi,pentru fiecare lucru exista un timp >:D<
RăspundețiȘtergereSper, sper, sper :D >:D<
ȘtergereCât de bine te înțeleg! Doar că eu am evitat să iau pisici de rasă tocmai din aceste motive. Nu am găsit decât pui foarte scumpi, dar care erau neîngrijiți, tunși aiurea, foarte triști. Am luat, înainte să avem acești europeni (rasa cumună sau europeană) superbi, pe Picky și Odin, un motan de rasă pură, persan, dar care era tuns atât de aiurea de așazisul stăpân, încât nu se mai putea face nimic cu blănița lui. L-am fi țiunt și așa, dar avea o micoza la ochi și veterinarul ne-a avertizat că se ia și că a fost neglijat tratamentul. Am returnat bietul motan la stăpânul care o deținea și pe mamă, insitând ca din milioanele plătite să păstreze atât cât să ajungă pentru tratament (cam un sfert). După care am luat fără să stăm pe gânduri doi puiuți săraci, fără perspective, dar iubiți de femeia care îi ținea cu ce putea și ea. Ei, dar acum sunt frumoși, mari, sănătoși și extrem de fericiți. Și noi alături de ei. Sper să reușești să ai cât mai repede cățelul tău, sau alt animăluț, dar asta depinde de ce îți dorești. Numai bine, dragă Ioana!
RăspundețiȘtergereAtat imi doresc si eu pentru el, santate daca are .. restul vine de la sine. Multumesc la fel Mirela, o zi frumoasa, frumoasa!
ȘtergereNu mai fi trista! Nici eu nu stiu de ce iti faci atatea griji. Vrei sa mergi cu el la concursuri? Doar asa ar trebui sa te intereseze foarte mult pedigree-ul. Altfel, de ce te-ar interesa? Eu am un pechinez imperial, putin corcit, dar e foarte dragut si iubitor. Mie mi l-a adus un coleg de serviciu de la niste prieteni de familie de-ai lui. Si s-a nimerit foarte bine. Nu-i deloc bolnavicios, e foarte cuminte si iubitor, latra bine si destul, n-am avut nicio problema cu el.
RăspundețiȘtergereIti doresc bafta! :)
Nu ma intereseaza concursul, am si zis, pentru mine pedigree-ul, pasaportul si cipul sunt inutile ... dar imi doresc un catel sanatos, nu o corcitura luata la kilogram de pe cine stie unde si cu o mie de probleme de santate :))) ... multumesc!
Ștergeresunt unii veterinari ce culeg animale de pe strada/de la stapani ce nu le pot ingriji. Le fac teste/vaccinuri, tratamente, si le cauta camin. Dar sunt animale fara pedigree, fara rasa curata, unii pui, altii deja maturi si educati.
ȘtergereIntreaba pe cei tineri.
Un alt sfat: ia un caine in plasament/vacanta stapanului pt cateva sapt. Sa vezi daca esti pregatita sa iesi cu el la 7 dim. afara 365 zile pe an, si dupa seara de petrecere.
Atentie ca majoritatea nu le place sa stea singuri in casa mai mult de 4-5 ore - asa ca daca lucrezi job normal, si nu te acopera nimeni in perioada asta, mai bine nu lua - il chinui.
Te-ai gandit si la un iepuras?
Stiu ca implica multa responsabilitate, insa nu este o problema. Am gasit pe cineva sa ma ajute si in doi va fi mai usor. M-am gandit ... dar nu suport mirosul :D
Ștergere